Ion se foiește în pat lângă Măria și nu poate adormi.
– Ioane, de ce nu poți dormi?
– Tu Marie, cum să-ți spun io ție, am o datorie de 2000 de lei la vecinu Petre, trăbă să-i dau banii mâine dimineată că lui îi trăbă neapărat, da io nu-i am.
Si mă tot gândesc cum să fac.
– Mă Ioane, stai tu liniștit că rezolv eu problema asta.
Se scoală Maria, iese în cămeșa de noapte pe pragul casei și începe să strige:
– Mă Petre mă!
Aude Petre că îl strigă cineva și iese afară.
– Mărie, tu ești?
– Io-s mă Petre.
– Da ce-i baiu?
– Stai să te întreb ceva. Are Ion al meu o datorie la tine?
– Are.
– Si trăbă să ți-o plătească dimineață?
– Trăbă!
– No, auzi mă Petre. Să stii că Ion nu are de unde să-ți deie banii.
Intră Maria în casă și-i zice lu Ion:
– No Ioane, culcă-te tu liniștit că amu nu mai doarme Petre.
