Legislația română stabilește că responsabilitatea părinților față de copiii lor poate continua și după împlinirea vârstei de 18 ani.
În anumite condiții, părinții au obligația legală de întreținere față de copiii majori. Conform art. 499 alin. (3) din Codul civil, „Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.„
Această prevedere evidențiază faptul că obligația de întreținere a părinților nu încetează automat odată cu împlinirea vârstei de 18 ani a copilului. Pentru a beneficia de pensie alimentară, copilul major trebuie să îndeplinească o singură condiție: să fie înscris într-o formă de învățământ.
Pensia de întreținere are rolul de a acoperi nevoile de bază ale copilului aflat în continuarea studiilor. Aceasta poate include cheltuieli precum:
Hrană;
Îmbrăcăminte;
Rechizite școlare;
Cazare (dacă este cazul);
Transport;
Alte asemenea.
Un aspect care merită subliniat este că legea nu condiționează acordarea pensiei de întreținere de rezultatele academice ale copilului. Simpla înscriere și frecventarea unei forme de învățământ sunt suficiente pentru îndeplinirea condițiilor legale.
În cazul în care părinții și copilul nu reușesc să ajungă la o înțelegere privind obligația de întreținere sau cuantumul acesteia, soluționarea conflictului revine instanței de judecată.
Limita de vârstă de 26 de ani stabilită de lege reprezintă un punct de echilibru între responsabilitatea părinților și nevoia de autonomie a copilului devenit adult. Această prevedere se aplică indiferent de forma de învățământ aleasă, fie că este vorba de studii liceale, profesionale, universitare sau postuniversitare.
Pentru a evita potențiale dispute, se recomandă păstrarea dovezilor de înscriere și frecventare a cursurilor. Aceste documente pot fi utile în cazul în care obligația de întreținere este contestată sau în procesul de stabilire a cuantumului pensiei alimentare.
sursa: https://legalbadger.org/
