Povestea peștelui „reînviat” după dispariție este despre „Un pește mic, nu foarte colorat; nu există prea mult interes în ceea ce privește conservarea globală”, explică Gerardo Garcia.
„Dispărut” din 2003, animăluțul se află înapoi în râurile din sud-vestul Mexicului. Reintroducerea este prezentată ca un exemplu al modului în care ecosistemele și speciile de apă dulce pot fi salvate, scrie BBC.
Habitatele de apă dulce sunt unele dintre cele mai amenințate de pe Pământ, potrivit Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), speciile dependente de apă dulce „dispărând mai rapid decât fauna terestră sau marină”.
Speciile de apă dulce dispar mai repede decât cele terestre sau marine
Amenințările, inclusiv poluarea, continuă să pună presiune, nu numai asupra vieții sălbatice, ci și asupra rezervelor de apă curată și alimente care depind de râuri și lacuri.
În mod esențial, comunitatea locală, adică oamenii care locuiesc în apropierea sitului de eliberare a peștilor Tequila din Jalisco, Mexic, joacă un rol cheie, monitorizând calitatea apei râurilor și lacurilor.
Profesorul Omar Dominguez, de la Universitatea Michoacana din Mexic, a cărui echipă a avut un rol principal în reintroducere, a declarat: „Nu am fi putut face acest lucru fără localnici, ei sunt cei care fac conservarea pe termen lung”.
„Și aceasta este prima dată când o specie de pește dispărută a fost reintrodusă cu succes în Mexic, așa că este un adevărat reper pentru conservare”, adaugă profesorul.
„Este un proiect care a creat acum un precedent important pentru conservarea viitoare a numeroaselor specii de pești din țară care sunt amenințate sau chiar dispărute din sălbăticie, dar care rareori ne atrag atenția”.
În timp ce ecologiștii au eliberat inițial 1.500 de pești, ei spun că populația se extinde acum în sistemul fluvial.
Povestea peștelui „reînviat” după dispariție este una cu final fericit
Este un proiect (și un parteneriat) între conservatorii din Mexic și Marea Britanie, care durează de zeci de ani.
În 1998, la începutul proiectului, oamenii de știință de la Unitatea de Biologie Acvatică a Universității Michoacana din Mexic au primit cinci perechi de pești de la Grădina Zoologică Chester, livrate de acvaristul englez Ivan Dibble.
Acești 10 pești au fondat o nouă colonie în laboratorul universităților, pe care experții de acolo au menținut-o și extins-o în următorii 15 ani.
În pregătirea pentru reintroducere, 40 de masculi și 40 de femele din colonie au fost eliberați în iazuri mari artificiale de la universitate, antrenând în esență peștii crescuți în captivitate într-un cadru sălbatic cu resurse alimentare fluctuante, potențiali concurenți, paraziți și prădători.
Un amfibian unic, cu proprietăți vindecătoare
După patru ani, s-a estimat că această populație a crescut la 10.000 de indivizi și a devenit sursa pentru reintroducerea în sălbăticie.
Se speră că ar putea fi un model pentru alte specii de apă dulce, inclusiv Salamandra lacului Patzcuaro, o rudă apropiată a axolotlului (sau salamandra „peștele umblător mexican”) care trăiește într-un singur lac din nordul Mexicului și care se confruntă cu amenințări foarte asemănătoare.
Acest amfibian unic, despre care cultura locală crede că are proprietăți vindecătoare, a fost salvat de la dispariție, parțial, de un grup local de călugărițe, care conduc o unitate de reproducție în captivitate pentru animale.
„Acest lucru arată doar”, spune Gerardo Garcia, „că animalele se pot readapta la sălbăticie atunci când sunt reintroduse la momentul potrivit și în mediile potrivite”.
