Asteroidul care a ucis aproape toți dinozaurii a lovit Pământul în anotimpul de primăvară. O echipă internațională de oameni de știință a stabilit momentul în care meteoritul s-a prăbușit pe Pământ, după ce a analizat rămășițele unor pești care au murit imediat după impact.
Această extincție în masă îi nedumerește încă pe oamenii de știință, deoarece a fost una dintre cele mai grave din istoria planetei. Astfel, au dispărut toți dinozaurii, pterozaurii și majoritatea reptilelor marine, în timp ce mamiferele, păsările, crocodilii și broaștele țestoase au supraviețuit.
Ce s-a întâmplat când asteroidul a lovit Terra?
O echipă de oameni de știință de la Vrije Universiteit Amsterdam, de la Universitatea Uppsala și de la ESRF (The European Synchrotron Radiation Facility) a făcut acum lumină asupra circumstanțelor în care s-a produs această extincție diversă în cadrul diferitelor grupuri. Răspunsurile au fost dezvăluite de oasele unor pești care au murit la câteva momente după ce asteroidul a lovit Terra, indică aceștia în lucrarea lor, publicată în Nature.
Atunci când asteroidul a lovit Pământul, roca spațială a zguduit placa continentală și a provocat valuri uriașe. Acestea au deplasat volume enorme de sedimente care au înghițit peștii și i-au îngropat de vii, în timp ce sferele de impact (bile de sticlă din rocă terestră) au plouat din cer, la mai puțin de o oră după impact.
Fosilele peștilor au dezvăluit când a lovit asteroidul
În prezent, în Dakota de Nord, există încă un ecosistem fosilizat, care include pești și sturioni, care au fost victime directe ale evenimentului, scrie Phys.
Peștii fosili au fost excepțional de bine conservați, oasele lor neprezentând aproape niciun semn de alterare. Astfel, echipa a utilizat ESRF, un accelerator de particule care produce cele mai strălucitoare raze X din lume, pe un specimen de pește.
ESRF este instrumentul perfect pentru cercetarea acestor tipuri de mostre, iar instalația a dezvoltat o expertiză unică în paleontologie în ultimele două decenii. „Am descoperit că oasele au înregistrat o creștere sezonieră, foarte asemănătoare cu cea a copacilor, crescând un strat nou în fiecare an pe partea exterioară a osului”, explică Sophie Sanchez de la Universitatea din Uppsala.
„Am descoperit ultima sezonalitate din Cretacic”
„Astfel, nu numai că am surprins istoricul vieții peștilor, dar am înregistrat și ultima sezonalitate din Cretacic și, prin urmare, anotimpul în care a avut loc extincția catastrofală„, afirmă autorul principal Jeroen van der Lubbe de la VU din Amsterdam.
Scanările cu raze X au arătat, de asemenea, distribuția, formele și dimensiunile celulelor osoase, despre care se știe că fluctuează și ele în funcție de anotimpuri.
„La toți peștii studiați, densitatea și volumul celulelor osoase pot fi urmărite pe parcursul mai multor ani și indică dacă a fost primăvară, vară, toamnă sau iarnă. Am văzut că atât densitatea celulelor, cât și volumele erau în creștere, dar nu atinseseră încă vârful în anul morții, ceea ce implică faptul că creșterea s-a oprit brusc în primăvară”, spune Dennis Voeten, cercetător la Universitatea Uppsala.
