Să vă treziți, OSPĂTARILOR!!! Scriu aceste rânduri, pe repede înainte … nu-mi mai arde de nimic. În 2013, a murit un șofer care conducea o tanchetă, „pă” la Roșiuța. Nu uit! Eram novice în presă. Am plâns, când l-am văzut pe fratele lui cum îl jelea. Nimic nu s-a schimbat. Acum mor mai mulți! Oamenii se împacă cu situația, nu au ce face, probabil. Pe timpuri, nu departe de vremurile pe care le trăim, sindicatele și șefii companiei la care lucrau pălmașii reprezentau un pericol. Azi, e mai rău! Este al doilea editorial pe care îl scriu, sper să fie la locul lui, indiferent de implicația emoțională, o să spun ce știu. DA, au fost peste numărul legal în mașină! DA, au fost ca peștii, acolo! DA, mai mult, au murit oameni nevinovați! Nu am avut onoarea să-i cunosc pe toți care s-au aflat în „mașina morții”!
Am aflat din întâmplare despre evenimentul de la Jilț Sud. Atunci, am început să sun! Am primit și telefoane, apoi! Mă întrebau despre un om de poveste! Am reușit să vorbesc cu el. Indubitabil, miner adevărat. ”Sunt bine, Cătă! Nu vă faceți griji!. Să-i zici lu` mama și lui Leo că sunt bine!”. Știam că nu-și simțea picioarele și era lovit la spate. Eram îngrozit de acest lucru. Dar, iată, că mai există și bărbați printre noi! Desculți, loviți, iar el, Nenică, așa cum îi spunem toți, a încercat să-și salveze colegii care au plecat, poate, spre o lume mai bună!
Așteptarea doare, doare rău!
Am stat la un spital ore bune. Nu, nu era din Gorj și respect cu atât mai mult actul medical de la noi! Fără niciun fel de glumă! În acele momente, îmi venea să-mi iau lumea-n cap, dar știam că sunt mai mulți necăjiți în Gorj decât mine. Bine, nu liderii de sindicat din Complexul Energetic Oltenia. Acești asistați sociali ai sistemului, oameni fără obiectul muncii, nu au călcat prin spitalul din Craiova să vadă, măcar ei, cum sunt colegii lor … Pardon, cei care mor în nămol!
Iulian Țimpea
