Arheologii britanici și africani au descoperit dovezi ale celei mai vechi structuri construite de oameni, din lume. Se crede că a fost construită de o specie umană dispărută în urmă cu jumătate de milion de ani. Aceasta a fost dezgropată în sudul Africii.
Fabricată din lemn prelucrat, este foarte posibil să fi fost construită ca o cale de rulare înălțată peste mlaștini – sau ca o platformă ridicată în mijlocul unei zone umede, poate ca parte a unei baze de vânătoare sau a unei instalații de măcelărie.
Construcția a fost dezgropată din solul îmbibat cu apă din nordul Zambiei – și este de cel puțin două ori mai veche decât orice altă structură cunoscută construită de om. Descoperirea va schimba probabil modul în care arheologii înțeleg evoluția tehnologiei și a capacităților cognitive ale oamenilor timpurii, scrie The Independent.
Platforma ridicată din lemn, ce arată ca o potecă, a fost doar o mică parte a prezenței umane preistorice pe malul sudic al râului Kalambo. A fost găsită la doar câteva sute de metri în amonte de două dintre cele mai spectaculoase minuni naturale din lume – o cascadă înaltă de 235 de metri și un canion adânc de 300 de metri.
Este probabil ca aceste cascade și topografia locală neobișnuit de variată să fi fost indirect responsabile pentru atragerea în zonă a primilor vânători-culegători umani, inclusiv a primilor „ingineri” de construcții și tâmplari din lume.
Părți ale structurii de lemn, modelate de om
Arheologii au găsit până în prezent două părți ale structurii de lemn – o secțiune de 1,4 metri lungime a unui trunchi de copac și un ciot de copac, ambele modificate de tâmplarii preistorici.
Trunchiul de copac fusese tăiat și apoi modelat astfel încât să devină conic la ambele capete. O crestătură de 13 cm în formă de U a fost apoi sculptată în partea sa laterală. Acesta a fost apoi așezat orizontal deasupra butucului de copac, care la rândul său a fost cioplit și modelat pentru a se asigura că partea superioară de 20 cm să se potrivească perfect în crestătura în formă de U a trunchiului de copac cioplit orizontal.
Prin poziționarea trunchiului de copac modificat în acest mod, acesta a fost efectiv „blocat” deasupra butucului, asigurându-se că pista sau platforma a fost menținută la aproximativ 20 cm deasupra mlaștinii.
Unelte de tăiat și răzuit, descoperite de arheologi
De asemenea, datând de acum aproximativ jumătate de milion de ani, a fost găsită la doar câțiva metri distanță o mare pană de lemn. Acesta a fost probabil folosit pentru a despica lemnul.
Arheologii au descoperit, de asemenea, o varietate de unelte de tăiat și răzuit, toate din piatră, precum și o posibilă vatră pentru gătit.
Oamenii preistorici care au trăit acolo erau membri ai unei specii acum dispărute, cunoscută sub numele de Homo heidelbergensis – o specie care colonizase deja la acea vreme cea mai mare parte a Africii, a Asiei de Vest și a Europei și care a prosperat între 600.000 de ani și 300.000 de ani în urmă.
Cu toate acestea, în urmă cu aproximativ 300.000 de ani, Heidelbergensis a dispărut – probabil din cauza concurenței cu specii umane mai noi, chiar mai avansate, și anume Neanderthalienii și noi înșine (Homo sapiens).
Cercetările arheologice au fost efectuate în ultimii patru ani de arheologi și oameni de știință din Marea Britanie, Belgia și Zambia – de la universitățile din Liverpool, Aberystwyth, Royal Holloway și Liège, precum și de la Consiliul Național al Muzeelor din Zambia și de la Comisia Națională de Conservare a Patrimoniului din această țară.
Descoperirea va schimba teoria despre speciile umane dispărute
Un raport academic privind proiectul a fost publicat miercuri în revista științifică Nature. Directorul de proiect, profesorul Larry Barham, de la Departamentul de Arheologie, Clasici și Egiptologie al Universității din Liverpool, conduce proiectul internațional de cercetare „Deep Roots of Humanity”, care include investigația din zona cascadei Kalambo. El a declarat: „Ambele sunt în curs de a fi analizate: „Această descoperire contribuie la schimbarea modului în care ne gândim la o specie umană dispărută de mult timp”.
Datarea specializată a descoperirilor a fost realizată de experți de la Universitatea Aberystwyth. Aceștia au folosit tehnici de datare prin luminescență, care dezvăluie ultima dată când mineralele din nisipul care înconjoară descoperirile au fost expuse la lumina soarelui, pentru a determina vârsta acestora.
„La această mare vechime, stabilirea unei date pentru descoperiri este foarte dificilă. Datarea prin luminescență ne permite să datam mult mai departe în timp, pentru a pune cap la cap situri care ne oferă o privire asupra evoluției umane”, a declarat profesorul Geoff Duller, de la Universitatea Aberystwyth.
