Purtarea unei măşti este acum obligatorie în multe state cu un număr ridicat de oameni săraci. Este şi cazul cetăţenilor din India, Pakistan, Sri Lanka, iar în Afganistan şi Bangladesh este recomandată, iar atât cererea, cât şi preţurile, au crescut. Faptul că o mască de unică folosinţă costă acum 7 dolari în unele locuri a creat o nouă formă de inegalitate în oraşele în care sute de milioane de oameni trăiesc într-un mod aglomerat şi neigienic.
Asemenea multor sud-asiatici săraci, Hayatullah Khan, un muncitor afgan ale cărui venituri au scăzut sub 1,50 dolari în timpul epidemiei de coronavirus nu are de ales decât să plece de acasă pentru a munci. Însă chiar şi fără ca veniturile lui să scadă, lui nu i-ar fi fost uşor să îşi permită masca pe care autorităţile îl obligă să o poarte. „Am câştigat astăzi mai puţin de 100 de afgani (1,32 dolari). Ce să fac?”, a spus Khan în discuţia cu Thomson Reuters Foundation în capitala afgană, Kabul. „Ar trebui să cumpăr o mască sau mâncare pentru familia mea?”
Frunze pe post de măşti
În India, magnatul Anand Mahindra a fost nevoit să îşi retragă cuvintele după ce a distribuit pe Twitter o imagine cu o femeie şi cu un copil care purtau frunze pe post de măşti improvizate, declarând următoarele: „Să ne amintim faptul că natura ne oferă tot ceea ce avem nevoie”. El a şters postarea, explicând că aceasta a fost „insensibilă la inegalitatea situaţiei”, după ce oamenii au indicat faptul că nu există nicio dovadă care să ateste faptul că frunzele oferă protecţie împotriva virusului. În Sri Lanka, guvernul a plafonat preţurile la 15 rupii (opt cenţi) pentru o mască chirurgicală de unică folosinţă şi 150 de rupii pentru cele etanşe, numite măşti respiratorii. Cu toate acestea, localnicii au spus că este dificil să le găseşti la acele preţuri, având în vedere că farmaciile cresc preţurile. În consecinţă ăşi confecţionează măşti din ce au prin casă.
Măşti confecţionate acasă
„Mai devreme am cumpărat măşti chirurgicale la 15 rupii, dar acum nu sunt disponibile la acest preţ, iar unii vând aceleaşi măşti la 75 de rupii”, a spus Hashan, care locuieşte într-un cartier sărac din capitala Colombo. „Aşadar, majoritatea oamenilor din zona noastră poartă acum măşti confecţionate acasă”, a spus el, refuzând să-şi spună numele complet din cauză că se afla afară în timpul izolării. În India, guvernul a lansat un manual pentru măştile de faţă confecţionate acasă, inclusiv cele care folosesc bandă elastică. Mulţi sud-asiatici au găsit măsuri provizorii pentru acoperirea feţei – de la sariuri şi eşarfe, până la batiste şi prosoape – folosite înainte de focar pentru a proteja de soare, praf şi poluare. Nipuna Kumbalathara, un purtător de cuvânt al Oxfam în Asia, a declarat că „în mod clar, persoanele cărora nu le este uşor să îşi cumpere mâncare nu pot plăti pentru trusele de protecţie, de testare sau de îngrijire”, îndemnând guvernele să ofere echipament de protecţie persoanelor sărace şi vulnerabile. Situaţia este şi mai dramatică în Africa. Unii îţi confecţionează maştile din cutii de carton în care au fosst transportate fructele şi legumele, alţii din alte resturi vegetale.
Italia, Spania şi Franţa, preţuri fixe pentru măştile de unică folosinţă
Ţările europene impun folosirea măştilor de protecţie în contextul ridicării parţiale a măsurilor de distanţare socială. Italia, Spania şi Franţa au stabilit preţuri fixe pentru măştile de unică folosinţă. Preţul unei măşti de unică folosinţă a fost fixat la 50 de eurocenţi în Italia şi 96 de eurocenţi în Spania. Ea va costa 1 euro în Franţa, unde din 11 mai purtarea acesteia va deveni obligatorie. Măştile reutilizabile sunt vândute cu 3 euro. În Portugalia statul a stabilit un adaus comercial de maximum 15% pentru măşti, geluri dezinfectante şi aparate medicale. Alte ţări, cum ar fi Germania, Belgia, Marea Britanie sau Olanda nu au impus restricţii de preţ. În Germania purtarea măşti este obligatorie în mijloacele de transport în comun, iar ea costă 3 euro. În România o mască chirurgicală, care ar putea deveni obligatorie din data de 15 mai.
