Recent în cadrul podcastului lui ”Alexandru Pătrașcu by Imbold Media”, artistul a povestit despre cât de greu i-a fost să răzbească.
„M-am dus la liceu unde erau formații de amatori și se căutau soliști. Un domn profesor de rusă a zis că mă ia în cadrul artistic și că voi cânta. N-am avut, însă, nororc. Au luat o fată. Nu eram prea pregătit, m-au văzut că eram de la Bălești, eu dacă mulgeam vacile, puteam să mă dau cu o tonă de parfum că miroseam a balegă.
Eu nu aveam prieteni pe lângă mine pentru că miroseam a balegă! Mult am suferit din cauza asta. Nu puteai să stai lângă mine, puteam să mă spăl cu orice, am avut mult de pierdut că nu mă alegeau din cauză că miroseam. Am suferit foarte mult din cauza asta.”, a mărturisit artistul pentru starpopular.ro.
Școala Populară de Arte din Târgu Jiu a fost următorul vis al artistului, unde a ajuns și pe jos! 5 km avea de mers și pentru că nu tot timpul se descurca cu nașul în tren, mai mergea și pe jos.
”Și la Școala Populară de Arte era cu taxă și nu aveam bani. O mie cinci sute de lei trebuia să plătesc pe vremea aia, era un salariu, și nu am avut bani. Dar, dorința de a cânta era mare. Cu timpul, am reușit să merg un an la Școala Populară de Arte, încă eram la liceu și făceam naveta, îmi dădea muma bani, săraca.
Părinții mei n-au fost de acord, nici financiar, nici moral. Ziceau că rag ca un măgar. Am terminat-o într-un final, deși am întrerupt-o pentru că nu mai aveam bani să plătesc. Muma îmi dădea 5 lei, ceea ce însemna un covrig.”, a mai spus Ion Drăgan pentru sursa citată.
A urmat, apoi, și experiența mersului la festivaluri. Fără haine și tot fără posibilități, Ion Drăgan voia să fie pe scenă! Norocul a făcut să găsească un costum popular la grajduri, aruncat de cei de la căminul cultural, cu care s-a și prezentat la primele lui festivaluri.