Prima analiză ştiinţifică exhaustivă realizată asupra megaliţilor Stonehenge a dezvăluit unele dintre trăsăturile care le-au făcut un material excelent pentru ridicarea renumitului monument din sudul Angliei, inclusiv capacitatea de a rezista în timp condițiilor meteorologice nefavorabile.
Într-un studiu citat de Reuters, cercetătorii au descris o serie de analize care au oferit detalii despre structura interioară a unuia dintre cele 52 de blocuri de gresie (sarsen) ale monumentului Stonehenge, obținând astfel o imagine asupra geologiei şi compoziţiei chimice a megaliților.
Cercetătorii au analizat o probă din Piatra 58 (Stone 58) a impunătorului monument megalitic, extrasă în timpul lucrărilor de conservare derulate spre finalul anilor 1950. Eșantionul a fost păstrat în Statele Unite timp de mai multe decenii înainte de a reveni în Marea Britanie, în 2018, pentru a fi cercetat cu metode moderne.
Pietrele sarsen sunt alcătuite din duricruste, bogate în siliciu, care s-au format treptat la câţiva metri sub suprafaţa solului în urma curgerii apelor subterane peste sedimentele din sol.
Megaliții au cuarț în interiorul lor
Cercetarea a evidențiat că duricrustele sunt alcătuite în principal din fragmente de cuarţ de mărimea firului de nisip, cimentate printr-un mozaic de cristale de cuarţ. Cuarțul este un material extrem de durabil, care nu se sfărâmă şi nici nu se erodează ușor, nici atunci când este expus la vânt şi alte condiții meteo nefavorabile pentru mult timp.
„Aceasta explică rezistenţa pietrei la intemperii şi de ce este un material ideal pentru construcţia monumentelor”, a precizat David Nash, specialist în geomorfologie la Universitatea din Brighton, care a condus studiul publicat în jurnalul ştiinţific PLoS ONE.
Într-o remarcabilă realizare inginerească a oamenilor din Neoliticul târziu, aceste blocuri de piatră au fost descoperite în jurul anului 2.500 î.e.n., tot atunci fiind ridicat și celebrul monument megalitic într-o zonă din Wiltshire, Anglia.
Piatra 58 are o înălţime de aproximativ şapte metri, cu alţi doi metri îngropaţi în subteran, şi o greutatea supraterană de circa 24 de tone.
Proba de sarsen studiată măsoară aproximativ 2,5 cm în diametru şi circa un metru în lungime. Are o culoare crem mai deschisă decât exteriorul gri-pal al megaliţilor, care au fost expuşi vremii nefavorabile mii de ani.
Eșantionul de la Stonehenge, oferit cadou unui muncitor
Eșantionul a fost oferit drept suvenir lui Robert Phillips, care a lucrat pentru o companie implicată în lucrările de conservare derulate în același timp cu forajul. Phillips a primit permisiunea autorităților britanice să ia mostra cu el, atunci când a imigrat în Statele Unite în 1977. În 2018, el a decis să o returneze Marii Britanii pentru a fi cercetată. El a murit în 2020.
Accesul la miezul forat din Piatra 58 a însemnat Sfântul Graal pentru cercetarea noastră”, a spus Nash.
În cercetarea ei, oamenii de știință au utilizat scanarea CT, razele X, analizele la microscop şi diverse alte tehnici geochimice.
„Această mică mostră este, probabil, cel mai analizat fragment de piatră, după roca de pe Lună”, a precizat Nash.
Cercetătorii nu au reușit să afle cum s-a format roca, însă au constatat că unele fragmente de dimensiunea firului de nisip, încorporate în miez, datau din era mezoproterozoică, în urmă cu între 1 şi 1,6 miliarde de ani.
Într-un studiu de anul trecut, echipa condusă de David Nash a arătat că 50 dintre cele 52 de pietre au o origine comună, la aproximativ 25 de kilometri de Stonehenge, într-o zonă numită West Woods. Cercetătorii nu sunt siguri cum au fost aduse blocurile megalitice. Având în vedere dimensiunile mari, cred că este posibil să fi fost târâte sau împinse pe sistem de role cu ajutorul buștenilor.
Celebrul Stonehenge nu și-a dezvăluit încă toate secretele, astfel că, cel mai probabil, vor urma și alte descoperiri interesante.
