Editorial

Au curaj partidele să renunțe la măcar o mie de primari?

Este nevoie de câteva măsuri urgente după alegerile din 9 iunie. Dincolo de rezultate, s-a observat fără niciun fel de dubiu o pregătire foarte slabă a personalului implicat în gestionarea alegerilor. Teoretic, nu ar fi trebuit să fie o povară numărarea unor voturi și completarea unor procese-verbale. Poate mai greu a fost cu procentele. Dar până la procente, s-a văzut în ce hal au fost completate unele procese verbale la nivelul secțiilor de votare. Adică nu au fost respectate câteva lucruri elementare și de bun simț. Cel mai probabil că, fiind învățați cu copy-paste de la calculator, unora le-a venit foarte greu să pună mâna pe pix și să calculeze și să completeze rubrici și să stabilească procente. Și să fie plătiți pentru asta. Sigur că poate părea mai greu cu procentele, cu toate cheile, să nu iasă 120% din total voturi, ci 100%.

Dar ce te faci cu faptul că unii nu au fost în stare să treacă în procesele verbale corect cifrele rezultate din numărătoarea voturilor. Adică, dacă au ieșit 200 de voturi în dreptul unui partid sau candidat, tot 200 trebuie să apară și pe foaia în baza căreia se stabilește votul și procentul final.

Cât de dificil poate să fie o activitate care ar putea fi executată teoretic și de copii de școală primară sau, hai, de gimnaziu și care necesită o atenție sporită pentru a nu muta voturile de la un candidat la altul. Starea de fapt este rezultatul anilor de studiu ai celor care au ajuns acum să fie trimiși de partide, să numere voturile cetățenilor. Unii dintre ei fac parte din generațiile analfabeților funcționali. Partidele au obligația să selecteze pe cei mai buni dintre activiștii care ajung în secțiile de votare. Și, atenție mare, că urmează alegeri până la finalul acestui an. Mai avem prezidențiale și parlamentare.

În al doilea rând, trebuie pus la punct un corp al experților electorali care să se perfecționeze permanent și care să asigure buna desfășurare a procesului electoral. Nu este posibil să se ajungă la situații în care lucruri elementare să nu poată fi executate de către personalul implicat în alegerile de orice fel. Apoi s-a văzut, cu siguranță, că o comasare de alegeri nu este tot timpul cel mai bun lucru. Este prea mult pentru unii și apar foarte multe încurcături.

În al treilea rând, este nevoie de o reformare profundă a sistemului electoral și folosirea mijloacelor tehnice și tehnologice ale epocii prezente. În mod normal, având atâta tehnologie în jurul nostru, statul ar putea să o folosească și să existe o garanție că votul este redat fidel, în conformitate cu opțiunea persoanei în cabina de votare. Există scanarea retinei și votul se poate înregistra automat într-un sistem, dublat și de înregistrarea CNP. În acest caz, rezultatul votului poate fi stabilit cu precizie la o secundă după încheierea alegerilor. Și, atenție mare, votul pe buletin de vot din hârtie ar putea fi păstrat și să vină să confirme ceea ce stabilește înregistrarea automată a votului de către sistemele electronice și digitale.

Dincolo de vot este obligatorie în continuare o nouă reformă a sistemului de educație și a administrației publice locale. Ambele par să fi eșuat și să nu mai fie în concordanță cu starea de fapt, cu realitatea de acum. România nu este deloc educată și acest lucru se vede din plin în toate domeniile de activitate, inclusiv în prestația personalului de la alegeri. În al doilea rând, modul de organizare a administrației nu mai este actual. Sunt 3.200 de primari și zeci de mii de aleși. Este timpul ca peste 4 ani să avem o administrație mai suplă, cu mai puțini primari, cu mai puține primării și cu mai puțini aleși și funcționari. Dar stă în puterea partidelor de a reforma sistemele actuale și de a le moderniza și digitaliza. Au curaj partidele să renunțe la măcar o mie de primari?

 

Citește și:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *