În tot acest timp, doar iubita lui, devenită între timp soție, și-a păstrat speranța și a fost convinsă că Manel își va reveni într-o bună zi, potrivit El Mundo.
În 1979, Manel Monteagudo a suferit accidentul care l-a lăsat în stare vegetativă timp de 35 de ani. Începuse să lucreze ca marinar la vârsta de 14 ani. Mai întâi în sudul Africii, apoi în marina comercială spaniolă și la 17 ani s-a mutat în Germania, în căutarea unor condiții economice mai bune. Lucra pe navă comercială germană care a părăsit Bremenul și a ajuns în Basra, Irak. Aici, Manel a căzut de la o înălțime de 6 metri, lovindu-se la cap și intrând în comă. Era 28 februarie 1979, ziua în care a împlinit 23 de ani.
În primele luni a rămas într-un spital din Irak, apoi a petrecut câțiva ani într-un spital din Coruña și în cele din urmă l-au dus acasă, unde a fost îngrijit de iubita lui de atunci și de actuala soție, Conchi.
El explică că, potrivit medicilor, „cheagul pe care îl aveam în cap și pe care îl am în continuare, nu a putut fi îndepărtat, pentru că se află într-o zonă foarte riscantă”. „I-au spus soției mele că în orice zi puteam să mă trezesc sau să mor”.
Manel a deschis ochii pe 15 octombrie 2014, 35 de ani mai târziu. „Prima mea impresie a fost că accidentul s-a petrecut cu o zi înainte. În niciun moment nu am conștientizat că sunt în Spania”, a explicat el care au fost primele impresii.
Manel nu știa că există internet și ce este o telecomandă
Alături de el era Conchi. „Pentru mine era iubita mea, nu stiam că era deja sotia mea. Imediat ce i-am vazut fața, am recunoscut-o. Dar am fost șocat să văd că avea părut foarte încărunțit”, își amintește Manel.
A avut nevoie de terapie pentru a putea să vorbească și să meargă din nou.
Când și-a văzut imaginea în oglindă a avut un șoc. „Nu, acesta nu sunt eu, acesta este un batrân, eu am 23 de ani”, a gândit atunci.
Manel nu știa că există internetul și nici că există mai mult de două canale de televiziune. Nu știa ce este o telecomandă și nici măcar astăzi nu s-a obișnuit cu toate tehnologiile și are impresia că este într-un film SF. S-a bucurat să afle că Spania a câștigat Cupa Mondială de Fotbal în 2010.
Saltul în viitor pe care l-a trăit acest bărbat care acum are 65 de ani este copleșitor: „Am adormit la 23 de ani și m-am trezit la 58”. Societatea, tehnologia, medicina, comunicarea, oamenii pe care îi cunoștea… totul în jurul său se schimbase.
Apoi a aflat că locuia în alt oraș, într-o altă casă și era căsătorit. A spus că într-o perioadă în care traiul împreună fără un certificat de căsătorie era mai complicat, Conchi a găsit metoda prin cate putea avea grijă de el. „A adus un preot”, a rezumat el.
Nu era tată când a căzut în comă. La câteva zile după ce s-a trezit a aflat că are două fiice. Însă nu a dorit să explice cum s-a întâmplat.
„Nu regret absolut nimic, pentru că nu-mi amintesc nimic… Singurul lucru pe care îl regret este moartea tatălui meu. Când m-am trezit, el murise deja și a fost șocant pentru mine, m-a intristat”, a povestit Manel. Mama lui era încă în viață, dar a murit trei ani mai târziu.
Conchi „și-a sacrificat toată tinerețea pentru mine”, spune bărbatul care acum „urăște să doarmă”.
