S-au stabilit candidații pentru alegerile prezidențiale din țara noastră. Unii ar spune că avem ce merităm și merităm conducătorii actuali. Niciun partid nu pare că a reușit să nască oameni de stat și nici nu prea avea cum. Școlile politice ale partidelor sunt doar excursii de lins înghețată și ateliere de limbi de lemn. Aici tinerii învață ultimele scheme în materie de avansare în politică și în administrație, după care își dau seama că nu au nicio șansă să ajungă pe un post bun, pe care să arate ce pot în politicile publice sau în domeniul lor de competență. Deși nu ar surprinde pe nimeni dacă am vedea un preot șef la Ministerul Finanțelor și un medic ministrul al Justiției. Sau la justiție un inginer sau la Apărare Națională un om de litere. Problema este că toate aceste improvizații chiar au existat și cu siguranță că le vom mai vedea, dat fiind faptul că posturile în Guvern sunt repartizate politic și nu tot timpul se ține cont de principiul „Omul potrivit la locul potrivit”, ci de umplerea golului cu un om politic.
Așadar, școlile de vară de la partide nu au o rată mare de succes în ceea ce privește promovarea de oameni politici de înaltă ținută sau de viitori oameni de stat. Tinerii își dau seama că tot vechile căi le vor aduce succesul și nu teoriile politice pe care le ascultă cu o ureche și le pleacă pe alta.
Care sunt de altfel vechile căi în politică? Le știu foarte bine cei mai noi și cei mai vechi: căratul valizei, căratul paltonului, condus mașina șefului, ținut umbrela șefului politic. Apoi, la orice chestiune, un tânăr politician va răspunde cu „Da! Da, șefu! Da, să trăiți”. Mai este școala clasică politică a făcutului de cafele pentru șefii politici și pentru prietenii acestora din mediul de afaceri sau din alte domenii de activitate: SRI, SIE, SRL, SA.
Șoferul unui politician are toate șansele să devină omul său de încredere: să devină apoi candidat pe undeva, angajat la vreo primărie sau la vreun secretariat de stat sau omul care îi face afacerile prin interpuși ale șefului politic.
Așadar, ce puteau să producă partidele politice în ultimii cinci ani și să ne surprindă la alegerile prezidențiale din toamnă? Nimic! Nu ne mai surprinde nimic în ceea ce privește numele apărute oficial și neoficial în cursa pentru alegerile prezidențiale de la finalul acestui an. Promovarea în fruntea partidelor este o cursă lungă și grea: ține foarte mult de jocurile politice, de circumstanțe, de săpăturile aplicate de colegii de partid la scaunul șefului și alte metode mai mult sau mai puțin machiavelice pentru promovarea în politică și în carieră.
Avem și principalele nume care vor intra în cursa pentru alegerile prezidențiale, iar profilul candidaților pare să se înscrie pe traiectoria înaintașilor, dar unii dintre epigoni sunt cu o linie sau chiar cu două în spatele candidaților de acum 20 de ani. Din toate punctele de vedere. Și nu cred că mai este loc de vreo senzație, de vreo surpriză plăcută din lumea elitelor, din interior sau din exterior, care să se înscrie în cursa pentru fotoliul de la Cotroceni.
PSD îl trimite aproape cu forța în cursă pe Marcel Covrigaru. Povestea cu patiseria de la Buzău nu e ceva negativ neapărat, dar actualul șef al PSD nu se poate compara cu anvergura unor Iliescu sau Năstase. Unii ar spune că nici nu trebuie, pentru că rezultatul alegerilor contează și nu CV-ul. Se vede că Marcel are de dat niște răspunsuri și legat de CV-ul său. Nu este exclus să le vedem scoase pe piață: Diploma de Bacalaureat, de exemplu, relația cu Omar. Dacă va avea puterea să rupă din procente o diplomă sau un prieten vechi de vânătoare… Să nu fie totuși un obiect de compromisuri în politică CV-ul lui Ciolacu.
Nicu Popotă sau Ciucă al nostru nu are deloc anvergura unui politician și a fost adus în politică de Cineva pentru a umple un gol la Ministerul Apărării. De acolo a zis că poate merge și în politică. Va fi ras din funcție, dacă va pierde alegerile prezidențiale și are toate șansele să o facă, după ce și-a compromis traseul spre Cotroceni, cheltuind cu promovarea unei cărți care nu a mai apărut. Este greu de crezut că va scoate din vânzări banii dați pe promovare. Poate i se va cere să îi returneze de unde i-a luat.
Mai sunt și iepuri: Simion, fost șef de galerie și amator de scheme politice fumate de mult de Dan Diaconescu. Nu are șanse pentru Cotroceni, dar îi poate facilita calea lui Ciolacu sau a altuia înspre Cotroceni, dacă va accede în turul 2.
Elena Lasconi de la USR se vrea o șaorma cu de toate, în speranța că va obține voturi de peste tot pentru turul 2, iar Șoșoaca va face sigur scandal la prezidențiale. Nici nu va mai conta de ce, pentru ce.
Cert este că Mircea Geoană, căruia Iliescu i-a spus Prostănac pe vremuri, poate spera doar la o minune din postura de candidat fără partid. Un tur 2 contra lui Ciolacu ar reprezenta o performanță, dar să ne amintim ce spunea Ion Iliescu în 2005: „Mircea Geoană s-a purtat ca un prostănac între cele două tururi de scrutin ale prezidențialelor, când s-a dus prin țară și a spus ca UDMR va fi alături de PSD la guvernare”.
