Anizocoria reprezintă un fenomen care poate fi observat la unele persoane. Deși este adesea o afecțiune inofensivă, poate fi și un semn al unor probleme medicale mai grave. Vom discuta în continuare despre ce este anizocoria, cauzele sale și ce măsuri ar trebui să iei dacă o suspectezi.
Ce este anizocoria?
Termenul medical „anizocorie” se referă la o afecțiune oculară caracterizată prin dimensiuni inegale ale pupilelor. În mod normal, oamenii sănătoși au pupile de aceeași mărime. Însă, în cazul anizocoriei, ele pot varia, afectând unul sau ambii ochi. Acesta este un simptom care poate indica o serie de probleme de sănătate diferite, de la cele minore la cele mai grave.
Există două tipuri principale de anizocorie:
- anizocoria fiziologică – este o diferență mică între dimensiunile pupilelor, care este normală și nu este asociată cu alte probleme de sănătate. Aceasta este de obicei inofensivă și poate fi observată la aproximativ 20% din populație [1];
- anizocoria patologică, pe de altă parte, este cauzată de o varietate de afecțiuni sau boli și necesită evaluare medicală.
Pupila, partea neagră a ochiului, se mărește sau se restrânge pentru a regla cantitatea de lumină care intră în ochi. În cazul anizocoriei, acest mecanism funcționează incorect. Această afecțiune poate fi un semn al unor afecțiuni medicale serioase, cum ar fi leziuni cerebrale, tumori cerebrale sau accidente vasculare cerebrale.
Din ce cauze apare această afecțiune?
Anizocoria poate fi provocată de o varietate de cauze [2]:
- cauze genetice – unele persoane au predispoziție de a se naște cu anizocorie;
- anumite condiții medicale preexistente sau boli, de exemplu, boala lui Horner, sindromul Adie, tumorile cerebrale, accidentul vascular cerebral, anevrismul cerebral, migrena sau traumatismele la nivelul capului sau ochiului pot duce la anizocorie. Aceste afecțiuni pot afecta nervii care controlează mușchii pupilari, producând astfel o diferență de dimensiune între pupile;
- unele medicamente și substanțe chimice pot determina apariția anizocoriei;
- traumatismele oculare. Orice leziune la nivelul ochiului, cum ar fi o contuzie, o tăietură sau o pătrundere a unui corp străin, poate afecta mușchii ce controlează dimensiunea pupilei, rezultând astfel o diferență de dimensiune între pupile.
Ce simptome o pot semnala?
Unul dintre simptomele principale ale anizocoriei este diferența vizibilă a dimensiunii pupilelor. Această afecțiune se manifestă prin dilatarea mai mare a uneia dintre pupile, o anomalie care poate fi ușor de observat cu ochiul liber.
Simptomele adiacente anizocoriei pot varia în funcție de cauza care a dus la apariția acesteia și pot include dureri de cap, migrene, vedere încețoșată, sensibilitate crescută la lumină și chiar pierderea subită vederii în cazuri severe [3]. În unele cazuri, anizocoria poate fi însoțită de alte semne neurologice, precum slăbiciunea musculară a feței, dificultăți la înghițire sau tulburări de echilibru. Aceste simptome pot indica o problemă mai gravă, precum un accident vascular cerebral sau o tumoră cerebrală.
Uneori, anizocoria poate fi asimptomatică, ceea ce înseamnă că singurul semn al afecțiunii este diferența de dimensiune a pupilelor. În aceste situații, diagnosticul poate fi pus doar în urma unui control oftalmologic.
Cum se diagnostichează?
Diagnosticul anizocoriei se realizează printr-un proces metodic:
- acesta începe cu o examinare fizică efectuată de un medic oftalmolog sau neurolog. Medicul va realiza o inspecție vizuală a ochilor, va măsura dimensiunea pupilelor în diferite condiții de lumină și va evalua răspunsul pupilelor la schimbările de luminozitate:
- în unele cazuri, poate fi necesară utilizarea unor echipamente speciale, cum ar fi un oftalmoscop. Acest dispozitiv permite medicului să examineze partea din spate a ochiului, inclusiv retina și nervul optic;
- în funcție de rezultatele inițiale, pot fi necesare teste suplimentare. Acestea pot include scanări ale creierului, cum ar fi tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN);
- un alt aspect important al diagnosticului este istoricul medical al pacientului. Medicul va dori să știe dacă pacientul a avut vreodată o leziune la ochi, dacă a fost expus la anumite substanțe, medicamente sau dacă are antecedente de probleme neurologice.
În ce constă tratamentul?
Tratamentul anizocoriei depinde în mare măsură de cauza subiacentă a acestei afecțiuni:
- dacă este cauzată de o infecție, medicul poate prescrie picături pentru ochi cu antibiotic sau antivirale pentru a trata infecția și a restabili dimensiunea normală a pupilelor;
- în cazurile în care anizocoria este rezultatul unei tumori, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea acesteia;
- alte opțiuni de tratament pot include chimioterapia sau radioterapia;
- în situațiile în care anizocoria este legată de o afecțiune oculară, cum ar fi glaucomul, tratamentul poate include medicamente pentru reducerea tensiunii oculare;
- dacă anizocoria este cauzată de o problemă neurologică, tratamentul va fi orientat către gestionarea acelei afecțiuni specifice,
- în unele cazuri, anizocoria poate să nu necesite tratament, fiind doar monitorizată pe termen lung pentru a se asigura că nu apar complicații.
Disclaimer: Acest articol oferă informații generale despre anizocorie și nu trebuie considerat un substitut pentru consultațiile medicale. Pentru recomandări specifice și tratamente personalizate, consultă un medic oftalmolog sau neurolog.
Bibliografie:
- Payne, William N., and Michael J. Barrett. “Anisocoria.” PubMed, StatPearls Publishing, 2020, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470384;
- Mehta, Parang. “What Is Anisocoria?” WebMD, www.webmd.com/eye-health/what-is-anisocoria;
- Cleveland Clinic. “Anisocoria (Unequal Pupil Size): Symptoms & Causes.” Cleveland Clinic, 16 Feb. 2022, my.clevelandclinic.org/health/diseases/22422-anisocoria.
