Metodologia, publicată recent într-un articol din portalul pre-print arXiv, se concentrează pe o nouă variabilă, indicele de habitabilitate microbiană (MHI). MHI este menit să măsoare cât de locuibil este un anumit mediu pentru diferitele tipuri de extremofile care se găsesc în locuri extreme de pe Pământ.
Autorii au împărțit procesul de dezvoltare a unui MHI eficient într-o serie de etape. În primul rând, ei au definit o serie de șase variabile care pot afecta habitabilitatea unui anumit mediu pentru viață.
Apoi, au definit șase tipuri de medii despre care se crede, în general, că există pe multe lumi potențial locuibile. Au ales șapte dintre aceste lumi locuibile și au colectat toate datele posibile despre factorii de mediu pentru fiecare tip de mediu din fiecare lume potențial locuibilă.
Șapte lumi potențial locuibile
Cu ajutorul acestor date, au comparat valorile găsite în acele medii, cu valorile în care pot trăi extremofilele. A rezultat că Europa, Marte și Enceladus sunt cele mai probabile candidate pentru a găsi viață bacteriană.
Pentru a ajunge la această concluzie a fost nevoie, însă, de o mulțime de date colectate și cuantificate. În primul rând, echipa a trebuit să definească ce factori de mediu erau cei mai importanți. Au stabilit șase: temperatura, presiunea, radiațiile UV, radiațiile ionizante, pH-ul și salinitatea.
În plus, oamenii de știință au reușit să determine și limitele pe care un mediu ar trebui să le respecte pentru a susține viața așa cum o cunoaștem noi.
Pentru a găsi zonele locuibile din Sistemul Solar, cercetătorii au parcurs lista lumilor existente. Ei au eliminat cele mai multe pe baza unei valori a unuia sau mai multor factori de mediu pe care i-au definit drept esențiali pentru viața biologică. La final, au rămas totuși cu șapte lumi potențial locuibile: Marte, Europa, Enceladus, Titan, Ganymede, Callisto și Pluto.
Enceladus, cel mai bun loc în care ar putea exista viață în Sistemul Solar
După ce au eliminat toate selecțiile, autorii au trecut la faza de colectare a datelor. Ulterior, au comparat aceste date, observând dacă un microb ar putea rezista la gama de factori de mediu la care ar fi supus.
Studiul arată că cel mai bun loc în care ar putea exista viață este sistemul de guri hidrotermale de ventilație de pe Enceladeus, care obține un scor de cinci din cinci la factorii de mediu potențiali. Cu toate acestea, lipsesc datele privind radioactivitatea ionizantă.
Totuși, luna înghețată nu este singura în fruntea listei. Marte și Europa adăpostesc medii care ar putea susține viață.
În cele din urmă, există o serie de misiuni care se vor concentra pe găsirea oricărei forme de viață microbiană care ar putea exista în multe dintre aceste locații. Cu toate acestea, lucrarea oferă un motiv în plus pentru care Enceladus ar trebui să aibă propria sa misiune în lucru, raportează Phys.org.
