O scurtă trecere în revistă…
…a implicării minerilor și energeticienilor în mișcările politico-electorale din Gorjul ultimilor două decenii, arată că aceștia s-au lăsat manevrați de liderii sindicali.
În februarie 2004, a avut loc un episod, pe cât de șocant, pe atât de mizer, practic o pată neagră în istoria Federației Naționale Mine Energie. În timp ce mărșăluiau pe străzile din Tg-Jiu, nefiindu-le autorizat un miting sub geamurile fostei CNLO, minerii s-au oprit sub balconul sediului de pe strada Victoriei al Uniunii Sindicatelor Miniere din Oltenia, condusă atunci de Marin Condescu, și au început să scandeze ”Jos Mischie”. În Gorj, tocmai se constituise un nucleu din care făceau parte politicieni, oameni de afaceri, funcționari ai statului, capi din poliție și Parchet, precum și lideri sindicali, care a pus la bătaie resurse uriașe cu scopul de a-l detrona pe baronul PSD, să pună mâma pe organizația județeană și să stăpânească județul. La doar câteva zile de la acel protest, Mischie a fost arestat și, practic, din acel moment a început decăderea sa, iar, în patru luni, grupul de interese politico-economice a preluat puterea în Gorj.
În toamna aceluiași an, sindicatele conduse de Marin Condescu l-au susţinut pe Traian Băsescu, în turul doi al alegerilor prezidențiale. În 2008, iar la alegerile parlamentare, doi dintre liderii minerilor din Oltenia, Ion Ruşeţ şi Severus Militaru, au devenit senator şi, respectiv, deputat, pe colegiile din zonele miniere. În anul următor, în noiembrie 2009, Condescu a fost cot la cot cu Traian Băsescu, pe scenele electorale de la Motru şi Rovinari.
Zece ani mai târziu…
…în ianuarie 2018, în carierele miniere ale Complexului Energetic Oltenia s-au declanșat o serie de proteste ”spontane”, însă liderii sindicali reprezentativi au lipsit total din acel tablou.
Una câte una, la fiecare schimb, carierele miniere au fost parte a presingului la adresa ministrului Energiei, din acea vreme, Anton Anton. Trezit din somnolența perpetuă, Anton a venit la Tg-Jiu și s-a pus la masă cu liderii sindicali care s-au dat absenți din fruntea protestelor.
S-a speculat multă vreme în legătură cu cine a fost în spatele acelor proteste. De la politicieni aflați la putere și până la conducerea CEO, cu toții au fost suspectați că au pus la cale protestele ”spontane”.
Ca să dezamorseze zvonurile, dar și pentru că unele relații se alteraseră, compania a formulat acțiune în răspundere patrimonială împotriva Sindicatului ”Solidaritatea 2013”, reprezentat de Nicu Bunoaica. Curtea de Apel Craiova se va pronunța, în acest dosar, peste o săptămână, pe 26 mai.
Noul protest…
…cel care durează deja de 15 săptămâni, a pornit într-o ambiguitate care friza prostia, fără o listă clară de revendicări, însă, pe parcurs, organizatorii s-au repliat, mai ales după ce le-a fost insuflat un temei obiectiv al acțiunii: condiții speciale și, implicit, reducerea vârstei de pensionare.
Au avut loc întâlniri cu parlamentarii gorjeni, promisiuni de amendare a legii, o grevă radicală ”a foamei” la București, în fața Guvernului, în definitiv, o luptă ce părea legitimă.
Primele semne că acest protest are în spate niște sforari au apărut în momentul în care deputatul USR, Radu Dinel Miruță, le-a dat speranțe protestatarilor că proiectul său legislativ, care include condițiile speciale pentru angajații CEO, poate fi adoptat în Camera Deputaților. Totul a culminat cu alte iluzii vândute protestatarilor de deputatul Miruță, cum că sunt bani în Fondul pentru Tranziție Justă pentru contribuțiile pe care ar trebui să le plătească producătorul energetic, pentru ca ei să se pensioneze la 52 de ani, iar ca să-și certifice afirmațiile, parlamentarul USR, a publicat și un document primit de la ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Cristian Ghinea, în care scrie cu totul altceva.
Cum președintele PNL Gorj, deputatul Dan Vîlceanu, declarase, în tot acest timp, că proiectul este neconstituțional, că CEO nu are bani pentru plata contribuțiilor și nu există bani în FTJ pentru așa ceva, a devenit adversarul protestatarilor și dușmanul lor de moarte. Asta în contextul în care parlamentarul chiar și-a asumat reacțiile protestatarilor, motivând că preferă să le spună adevărul, nu să le furnizeze speranțe deșarte.
A mai fost doar un pas până la ”Jos Vîlceanu!”. Și, în aceeași zi, au pornit niște proteste ”spontane” în carierele Lupoaia, adică exact la exploatarea în care Bunoaica își are fieful, și Jilț Nord, unde acesta mai are câțiva adepți.
La doar câteva ore după declanșarea acelor proteste, deputatul USR Radu Miruță, a salutat așa zisa grevă spontană, despre care a spus, într-un mesaj demagogic, că ”este un nou semnal de alarmă tras de minerii care se tem pe bună dreptate pentru viitorul lor și al familiilor lor”. Imediat, cei care trebuiau să reacționeze au făcut-o, extrem de subtil, că nici nu și-a dat nimeni seama: ”Singurul deputat care luptă cu adevărat pentru mineri…”. Quod erat demonstrandum!
