Dacă mai există vreun sătean prin cel mai îndepărtat cătun care să creadă că sunt întâmplătoare dosarele penale din precampania electorală și din campanie atunci chiar că este izolat total de lume și de întreaga comunitate. Ori nu are discernământ, pentru că deja sunt 34 de ani de când se lucrează din patru în patru ani în justiție. Se mai lucrează și între scrutine, dar parcă activitatea anchetatorilor se întețește în anii electorali. Și, fiind vorba de o experiență de zeci de ani, nu cred că este cineva neconvins că nu este deloc o întâmplare, că apar anchete preelectorale cu parlamentari, cu primari, cu șefi de consilii județene, cu aleși locali în general.
Oricât ar fi de blindați de explicații cei din justiție, nu au cum să motiveze faptul că dosarele penale apar „din senin” chiar în anul electoral. Este bine că apar, dar cum este posibil ca toate să înflorească exact la final de mandat. Nu pare deloc o întâmplare. Să spunem că în 10% din cazuri este o întâmplare că s-a ajuns cu instrumentarea dosarelor chiar în campania electorală, dar mai rămân celelalte 90 de procente care trebuie să fie explicate.
Nu luăm în calcul fapte sau infracțiuni produse chiar în anul electoral, pentru că acestea sunt evidente și este normal să fie anchetate persoanele implicate, indiferent de numele acestora și mai ales dacă este vorba de politicieni care ocupă funcții pe care au fost numiți sau aleși. Aici nu cred că are cineva ceva de comentat. Problema este cu faptele care au avut loc în urmă cu ani de zile și dosarele intrate la prăfuire în sertarele procurorilor și ale polițiștilor și cărora lumea le-a și pierdut urma. Unii credeau că au și scăpat de anchete, dar dintr-o dată se trezesc citați în dosare, ca martori, ca urmăriți penal. Alții mai sunt și reținuți pentru 24 de ore. Acolo unde sunt dovezi și încă nu s-au prescris faptele de la cât au stat la sertar dosarele, se ajunge și la o ”reținere” mai lungă.
Există și în aceste cazuri explicații: adică expertize, audieri, fuga din țară și altele. Fie și așa, dar nu este clar cum este și cu fugiții din țară. Și aceste scăpări peste graniță sunt tot o palmă peste fața organelor de cercetare, din justiție și din MAI. Cine știe cum reușesc să scape? Pe unii îi prind, pe alții după 10 ani, iar pe alții deloc. Vezi cazul lui Sebi Ghiță pe care nu îl mai găsește nimeni, deși se spune că firmele controlate de acesta merg în continuare foarte bine și cel care le controlează este în continuare în viață și o duce extrem de bine. Ba prin Serbia, ba prin Grecia. Nu pare nimeni capabil să îi dea de urmă și să îl aducă în țară. Și mai sunt și alte zeci de cazuri celebre.
Iată însă cât de repede se mișcă organele de cercetare în campania electorală. Sigur că mai sunt și spețele care îi vizează pe politicienii de care partidele vor să scape sau adversarii politici. Și atunci mai apar și plângerile penale sau alte tipuri de sesizări. Să zicem că aici nu ar fi de comentat, dar ce te faci cu un primar reținut la patru-șase ani de la comiterea faptelor și cu o lună înainte de depunerea candidaturii?
Nu cred că există om pe planetă care să creadă că justiția a fost oarbă și nu s-a uitat deloc în calendar și este o întâmplare că aproape în toate județele țării apar câte doi-trei anchetați și reținuți, în an electoral sau în precampanie. Iar ultimele exemple sunt numeroase și chiar elocvente. Nu pare o stare de normalitate să se întâmple lucrurile în felul acesta. Dar este bine ca justiția să se facă, indiferent de dată. Însă, uneori, mai contează și data din calendar. Mai ales dacă vin alegerile ori se prescriu faptele. Pentru că unele dosare s-au lungit atât de mult în faza de anchetă și apoi la instanță, încât s-au prescris faptele. Este o încrengătură dubioasă între calendarul oamenilor din justiție și calendarul politicienilor. Important este să fie un singur calendar și toți să lucreze zi de zi și înainte de alegeri și după alegeri, fără să le fie teamă că își riscă funcția dacă își fac datoria zi de zi. Zi de zi.
