Pentru că moroii nu mai umblă aşa des ca pe vremuri, Mircică s-a băgat cioban la un crescător de capre din comună. „Stă acolo ziua şi noaptea şi vine la săptămână. Aveţi treabă cu el? S-au arătat semne? Vreunul care nu stă cuminte?”, se interesează soţia lui.
În satul lor din Dolj, şi nu numai, Mircică şi-a câştigat o reputaţie solidă în domeniul prevenirii şi combaterii bântuirilor. Acum 15 ani, după ce unele fapte ale sale au fost prezentate în presă, autorităţile, mai puţin superstiţioase prin definiţie, au demarat anchete. Mircică a fost condamnat la şase luni de închisoare cu suspendare, pentru profanare de morminte. E, așadar, un vânător de moroi cu certificat definitiv și irevocabil, de la un judecător. „Scârţâie uşile? Sparge farfurii?” Nu e clar pe cine sau ce ar bântui moroii într-un sat pierdut în Câmpia Olteniei, toropit de soare şi înecat de praf. Doar la cârciumă dai de oameni, iar acolo nu bagă nimeni de seamă dacă se clatină paharele. Mai vezi şi bătrâni ieşiţi pe băncuţe, nemişcaţi sub umbra prunilor, gata să observe mai degrabă lucruri care s-au întâmplat înainte de război sau în anii imediat după. Pe drumuri de pământ, printre câmpuri de porumb, lucernă şi cartofi, circulă ciobanii şi turmele comunei.
Citeşte întreaga ştire: CAMERA ASCUNSĂ. Amintirile unui vânător real de moroi, versiunea oltenească a vampirilor, care a făcut 6 luni de închisoare pentru profanare
