Sistemul Energetic Național este la limita de jos, în momentul de față. România este în postura de a nu mai avea asigurată independența energetică, așa cum se întâmpla în urmă cu 33 de ani sau cum aveam chiar acum un deceniu sau chiar cinci ani, înaintea pandemiei de coronavirus. Existau capacități de producție din toate categoriile, însă România este parte a Uniunii Europene și și-a asumat decarbonarea în ritmul din propus în Green Deal sau chiar a accelerat capitolul reducerii capacităților de energie pe bază de combustibili fosili.
Nu este nimeni fanul poluării și al arderii cărbunelui pentru a produce energie electrică sau chiar al arderii cărbunelui pentru a produce un grătar în grădină sau pe malul unei ape. Poluarea trebuie eliminată. Este însă nevoie de o înlocuire treptată a sistemelor clasice de producere a energiei electrice și acest lucru nu se poate realiza peste noapte. Este nevoie de ani de cercetare, de o tranziție către alte capacități de producere a energiei electrice. Nu ai cum să renunți la actualele termocentrale și să nu ai ce pune în loc. Asta înseamnă că iei energia din altă parte. Mai exact din afara țării pentru că în țară renunți cert la mii de megawați cerți. România a devenit în ultimii 3 – 4 ani dependentă de energia electrică din import.
Țara noastră nu are niciun fel de strategie energetică și nu știe încotro o va apuca din acest punct de vedere. Închide toate capacitățile pe cărbune și le va închide și pe cele pe gaze naturale. Clima țării noastre nu va avea cum să reziste doar cu fotovoltaice și parcuri eoliene. Nu ai cum să înlocuiești energia în bandă cu energie care apare și dispare precum soarele și vântul. Nici capacități de stocare nu există în România și nimeni nu știe cum vor fi iernile în țara noastră. Minerii se roagă, de exemplu, ca verile să fie tot mai secetoase și energia pe bază de cărbune să fie din nou la mare căutare. Dar termocentralele pe cărbune mai au puțini timp. Au intrat în lichidare, deși ar fi trebuit să fie păstrată măcar o singură termocentrală, cu o mie de megawați, în caz de urgență, calamitate, de război, de nenorocire. Nu ai cum să renunți definitiv la o sursă sigură de producere a energiei electrice. Poate că energia pe bază de cărbune este cea mai sigură și erau soluții prin captarea CO2 să devină și foarte curată.
În cazul în care un război major va apărea la orizont, România va fi obligată să aștepte energie din import, de la statele vecine și poate chiar de la inamic. Este nevoie de o strategie energetică. Un document care să fie respectat de toată lumea, dincolo de obligațiile pe care le are țara noastră pe plan internațional. Dar când vine vorba de țara noastră, noi nu avem nicio viziune, niciun plan de țară, niciun fel de strategie. Pare că totul merge din inerție și totul este adaptabil. Dacă cineva ne spune că închidem tot, închidem. Dacă ne spune să radem toate pădurile pentru că produc CO2, le tăiem. Dacă cineva ne spune că vacile produc noxe, reducem efectivele. Și așa mai departe. O să ajungem să ne eliminăm și populația pentru că oamenii respiră oxigen și eliberează CO2. Poate că înainte ca politicienii noștri să își asume eliminarea populației pentru a reduce noxele, vor aplica o taxă de CO2 pentru fiecare persoană, pentru că fiecare este un mic poluator. Ori ar putea să reglementeze cantitățile de oxigen la care are dreptul o ființă vie sau la cât CO2 are voie să expire din plămâni un contribuabil. Doar politicienii să fie liberi să respire cum vor și când vor.
România și-a asumat niște aberații tot prin intermediul politicienilor: adică implementarea în premieră a reactoarelor modulare. O investiție americană la nivel pilot, care nu a fost testată pe undeva pe planetă și care nu este nici măcar în stadiul de proiect. Proiectul chiar a fost secretizat de Nuclearelectrica pentru că nu trebuie să afle omul de rând cât costă niște iluzii care ar trebui să producă și energie electrică. Este cert că politicienii ne-au dus Sistemul Energetic Național cu oiștea-n în gard și tot ei ar trebui să îl și scoată de acolo. Oare? Sau poate o apărea vreun austriac sau neamț de afară să ne arate calea cea dreaptă. (Eugen Măruță)
