Marcel Ciolacu a recunoscut că, la nivelul economiei, suntem încă în stadiul „Pui leul, iei covrigul”. Cam acesta este nivelul de știință și teorie economică în ceea ce îl privește pe Marcel Ciolacu, premierul României. Poate era mai mult, dar nu a stat prea mult în afacerile cu patiserie și a intrat în politică. Astfel, a primit funcții la stat, de la prefect la parlamentar. Nu a avut timp să își aprofundeze cunoștințele în domeniul economic, desigur, la locul de muncă.
Ca parlamentar sau ca politician cu funcții de conducere doar în Legislativ, în calitate de șef al Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu nu a avut nevoie să înțeleagă economia. Este foarte greu să răzbești în domeniul fiscal sau economic dacă nu ai studii în domeniu ori experiență ca om de afaceri sau antreprenor.
Prin urmare, nu poți să pui un jurist la Economie sau la Finanțe, ori un preot sau un sportiv. Poate să fie un Ion Țiriac, de acord, dar acesta nu a dorit niciodată să se implice în politică sau administrație. Este adevărat că și un specialist în economie sau finanțe are dificultăți în conducerea unor instituții importante, dar cineva care nu are habar este complet depășit.
În ultimii ani, economia țării a trăit numai din împrumuturi. Nimeni nu știe când a început tăvălugul împrumuturilor, de ce nu s-a ales o altă cale sau de ce datoriile nu sunt mai mici. Există state precum Norvegia, care are un Fond Suveran de Investiții de trilioane de dolari. Nu mai au ce face cu banii. Sigur, au combustibili fosili și au investit sumele în diverse afaceri.
În schimb, România nu a fost vreodată pe plus, deși se laudă că are de toate și resurse suficiente pentru a se îndestula singură. Dar acestea nu sunt exploatate de România. Sunt exploatate de alte state, iar profitul merge acolo. Statul român nu a reușit să își gestioneze singur resursele. În general, în lume, sunt puține state care reușesc să facă acest lucru, doar cele mari și puternice.
România nu este un stat mic, dar stăm mereu prost la priceperea conducătorilor. Nu am reușit să gestionăm nici resursa umană, nici pe cea materială. Prin urmare, ne-am bazat pe politicieni, iar aceștia nu au știut mereu să administreze treburile țării. S-a mai apelat, prin guverne, și la specialiști, dar destul de rar. În rest, și premierii, și miniștrii au fost politicieni.
Chiar și atunci când am avut finanțiști ca premieri, lucrurile nu au mers prea bine. În sectorul economic și fiscal, măsurile care par bune la prima vedere nu dau tot timpul rezultatele așteptate. Prin urmare, este nevoie de cei mai buni specialiști în domeniu.
Nu există o soluție miraculoasă pentru economie și pentru creșterea nivelului de trai, dar în anumite domenii, mai ales în momente critice, este nevoie de specialiști în economie și finanțe.
În prezent, România se află într-un moment extrem de dificil. Economia este în declin și nu mai merge cu improvizații, politicieni sau măsuri luate după ureche. Lucrurile se pot agrava dacă măsurile nu sunt potrivite sau nu apar rezultatele așteptate. De obicei, în perioade de criză economică, cei sacrificați sunt cetățenii. Ei plătesc pentru politicile economice dezastruoase.
Suntem în situația în care țara noastră a fost retrogradată din nou la un rating negativ. Acesta este ultimul care mai asigură ceva liniște investitorilor și celor din mediul economic. În acest context economic grav, avem un premier care se laudă că primește meditații la economie și engleză.
Nu ne interesează dacă învață sau nu engleză, că poate să dea din mâini sau să își cumpere un translator. Dar ce facem cu meditatorul la economie și cu elevul? Dacă ucenicul la economie nu are nici măcar noțiunile de bază, înseamnă că meditatorul are o muncă grea de dus. Oare oferă și bon fiscal?
Cert este că meditatorul îi predă premierului teoria economică. Și asta ar trebui să ne ajute? Din punct de vedere logic, economia țării este, de facto, pe mâna meditatorului. Acesta îl învață pe Ciolacu măsurile necesare pentru stoparea crizei economice, a inflației, cum funcționează TVA-ul, accizele și altele.
Apoi Ciolacu vine cu notițele și le pune în practică. Cine este meditatorul? Cât de competent este? Este de bună credință? O fi vreun om de afaceri sau un teoretician?
