Deși originile membrilor Casei de Habsburg își au rădăcinile în secolul X și Elveția din zilele noastre, familia a devenit cunoscută cu adevărat în anii 1270. Mai precis, Rudolf I, noul rege al Germaniei și unul dintre membrii familiei, s-a opus refuzului regelui Ottokar al II-lea al Boemiei de a recunoaște autoritatea lui Rudolf.
Astfel, Rudolf s-a impus prin forță militară și a preluat controlul asupra unui mic ducat numit Austria, care includea și un loc numit Viena. Așa începe lunga poveste a Imperiului Habsburgic.
Ce teritorii au fost incluse în Imperiul Habsburgic?
Cu greu pot fi considerate teritoriile lui Rudolf un imperiu. Acesta era un monarh relativ puternic la acea vreme, însă nu foarte influent în Europa. Totuși, în următorii 650 de ani, familia de Habsburg a acumulat tot mai multe posesiuni și titluri. Teritoriile care alcătuiau acest așa-zis imperiu au fost în continuă schimbare din cauza căsătoriilor, războaielor, moștenirilor, diviziunilor familiale, înțelegerilor politice și așa mai departe.
În ciuda acestor schimbări, anumite regiuni au alcătuit în mod regulat Imperiul Habsburgic, adică mare parte din Austria și Slovenia zilelor noastre, precum și regiuni învecinate din Bavaria și Italia, mare parte din Republica Cehă și sud-vestul Poloniei de azi, Ungaria, Slovacia, România și zone nordice din fosta Iugoslavie.
Reședința ancestrală a familiei de Habsburg
Dimensiunile exacte ale regiunilor ungare din aceste teritorii habsburgice au depins deseori de starea relațiilor cu Imperiul Otoman. Pe scurt, Imperiul Habsburgic a încorporat mare parte din ceea ce noi considerăm astăzi Europa Centrală și de Est pentru perioade semnificative de timp.
Totuși, până 1804, această colecție de teritorii europene centrale nu a fost niciodată o entitate de sine stătătoare sau un imperiu. Termenul de „imperiu” este pur și simplu convenabil pentru a descrie toate statele separate conduse această ramură vieneză a familiei de Habsburg.
La o înălțime de peste 500 metri, în vârful Wülpelsberg, un munte din apropiere de Aarau, capitala cantonului Argovia, din nordul Elveției, stau ruinele Habichtsburg, sau castelul Habsburg.
Acest castel, construit în 1020, a fost reședința ancestrală a familiei de Habsburg. Membrii familiei au condus Austria între 1278 și până la sfârșitul Primului Război Mondial.
Cu o singură excepție, Carol al VII-lea, care a domnit între 1742 și 1745, toți conducătorii Sfântului Imperiu roman începând cu 1438 și până la abolirea imperiului în 1806 au fost membri ai Casei de Habsburg. Unul dintre acești conducători, împăratul Carol al V-lea (1519 – 1556), membru al familiei de Habsburg din partea tatălui său, a fost și regele Spaniei, cunoscut drept Carol I.
Înainte de moartea sa, Carol al V-lea și-a împărțit dominioanele între fratele și fiul său, astfel creând două Case de Habsburg. Una dintre acestea a condus Spania până la dispariția acelei descendențe în 1700, în timp ce alta a continuat să conducă Austria. Începând cu 1804, teritoriul a fost numit Imperiul Austriac, scrie Britannica.
Trăsături emblematice ale membrilor din familia de Habsburg
În timpul anilor 1800, unele grupuri din cadrul Imperiului Austriac doreau independență. Printre acestea se numărau și ungurii. Pentru a-i satisface, împăratul habsburgic și-a împărțit imperiul cu Ungaria în 1867, acesta fiind numit Imperiul Austro-Ungar.
Austro-Ungaria a fost în tabăra învinșilor în Primul Război Mondial. Astfel, atunci când războiul s-a sfârșit în 1918, imperiul s-a prăbușit.
Două trăsături emblematice ale membrilor din familia de Habsburg erau buza inferioară și mandibula, mult mai pronunțate decât în mod normal, acestea provenind de la o prințesă din Boemia care s-a căsătorit cu un membru al Casei de Hapsburg în secolul al XV-lea.
