Publicul nu mai este cel de altă dată. Și mai ales publicul care are drept de vot. Pentru el vor alerga în următoarele două luni candidații la alegerile locale și pe undeva și cei de la alegerile europarlamentare. Nu mai este cum era pe vremuri și în foarte multe zone și pe foarte multe paliere regăsim și electorat care este foarte conectat la ce se întâmplă. Inclusiv românii din afara țării vor să meargă la vot și să pună ștampila pe cineva. Încă sunt interesați de cine le este primar în localitatea natală sau de cine le este europarlamentar. Iar europarlamentarii nu pare că au avut cu adevărat o agendă pentru milioanele de români plecați peste hotare și în special în statele din Vestul Europei care sunt și membre ale Uniunii Europene. Bătălia nu ar fi trebuit să se dea în primul rând pentru drepturile românilor, ci în primul rând pentru convingerea celor plecați, să nu plece definitiv, să nu renunțe la limbă și la țară și să își crească și copiii în spiritul valorilor românești și să îi învețe limba țării de origine a părinților lor.
Este foarte important ca România să nu piardă câteva milioane de români și pe urmașii acestora, mai ales. Poate este cea mai mare dramă pe care a trăit-o România în ultimii ani. Mult mai mare decât perioada comunistă în care granițele erau închise complet și abia trecea pasărea. Acum drama este de două ori mai mare sau poate de trei ori. Mulți dintre cei plecați nu se vor mai întoarce vreodată. Apoi mulți dintre copiii celor plecați sunt cetățenii altor state și nu mai au niciun fel de legătură cu țara mamă. În al treilea rând sau poate primul: au plecat și foarte multe dintre creierele și inteligența românească. Ea nu mai face din păcate parte din elita care servește România și, din nefericire, nici măcar imaginea țării. Statele cu politicieni inteligenți iau tot ce e mai bun de prin lume și își fac și mai puternice țările lor.
Dezastrul demografic, pierderea marilor creiere a început deja să se vadă și se va vedea zeci de ani de acum înainte. Se vede deja în fibra slabă pe care o are clasa politică, dar și în numărul mare de profesioniști, din toate domeniile, care au plecat. La noi sunt din ce în ce mai puține elite. O țară fără elite este pierdută. Cine va mai concepe viitorul acestei țări, cine o va conduce cu adevărat, cine îi va scrie cărțile și cine îi va educa generațiile? Și aici este poate una din cele mai mari pierderi. Educația arată din ce în ce mai rău. Școala nu mai este elementul care educă. În foarte multe cazuri e locul care denaturează, pervertește. E locul lângă care se vând droguri sau e chiar locul de unde se racolează victimele traficanților de persoane.
Când în bătălia politică intră numai inși care nu au legătură cu elitele, cu moralitatea, cu etica, oameni care nu sunt educați sau crescuți în spiritul adevăratelor valori, atunci să nu ne așteptăm la vreo schimbare în bine cu privire la viitorul apropiat sau mediu. Inșii mărunți din politică o să alerge tot după funcții, salarii, amante și nu o să fie cu adevărat preocupați de agenda publică. Iar dorința de a pune mâna pe un loc de muncă la stat, chiar și numai pentru patru ani este atât de mare, încât o să se lase cu bubuieli și cu artificii prin multe comune și orașe.
Până acum am văzut un primar filmat în timp ce încerca să facă sex cu economista primăriei, în timpul programului, semn că adversarii sau cetățenii sunt vigilenți. Unii săteni spuneau că primarul e bun, alții că trebuie să își ia la revedere. Am mai văzut un ins la tv care comanda ruperea în bătaie a altui candidat. Dorința de a pune mâna pe o funcție și mai ales una aleasă este foarte mare și unii ar fi în stare de orice pentru asta: denunțuri, zeci de plângeri penale, filmări, bătăi, înjurături. O să vedem mulți scuipați prin emisiunile electorale și neelectorale.
Este și magia postului primit în urma alegerii de către comunitate, de către popor. În mintea unora dintre aleși e un fel de post câștigat la loto și nu unul de funcționar plătit să lucreze pentru popor. Nu a câștigat un apartament la loz în plic, ci privilegiul de a primi girul și încrederea semenilor, să îi reprezinte și să ia decizii în locul lor pentru binele general. Dar binele public este confundat deseori cu binele personal. Din acest motiv unii aleși încep activitatea prin a se îmbogăți și apoi se apucă și de treburile publice. (Eugen Măruță)
