Oricât s-ar certa PSD și PNL pe putere sau mai exact pe postul de președinte, este doar în ringul pus la dispoziție de arbitrul internațional, care a forțat stânga și dreapta din România să își dea mâna. Motivul evident este războiul care se întrezărea la Răsărit, între Rusia și Ucraina.
Prin urmare, vesticii nu aveau vreun interes de instabilitate în țara noastră și au decis să cumva să numească un guvern pe termen mai lung, în care procentele puterii și ale opoziției s-au înfrățit undeva la 60% – 70%. Adică nu mai contează cine organizează alegerile și când pentru că tot PNL și PSD câștigă, sub forma Coaliției perpetuate la guvernare.
Nu degeaba, atunci când anti-ciumistul roșu Klaus Iohannis, a anunțat guvernarea comună a partidelor din stânga și din dreapta eșicherului politic, s-a vorbit despre un proiect pe termen mai lung, de cel puțin 7 ani. Adică, este nevoie și de alegeri, care să dea legitimitate puterii, însă rezultatul este cunoscut de toată lumea. Și o dovadă a acestui lucru au fost ultimele alegeri. Atât la locale, cât și la europarlamentare, PSD și PNL au obținut împreună sau separat și apoi adunat, majoritatea posturilor din administrație sau din Legislativul european. Prin urmare, chiar pare că se concretizează scenariul de 7 ani de PSD și PNL la guvernare.
La fel se întâmplă și în cazul alegerilor prezidențiale. Este o poveste cu încruntări, cu scandal public, poale în cap, jigniri, torpile, tornade, cu ba da – ba nu-uri și cu toată recuzita unui bâlci politic pretins serios. Până la urmă, s-a decis și data alegerilor prezidențiale a revenit cum fusese. Nu i-a ieșit manevra lui Iohannis la UE sau la NATO, dovadă că nu mai este nevoie de scurtarea mandatului și organizarea alegerilor prin septembrie. Dacă nu a prins un post pe afară, atunci șade normal la Cotroceni până aproape de Crăciun, când noul președinte va depune jurământul. Pentru că așa se fac lucrurile în România, legea se mulează pe nevoile omului politic sau ale șefului care efemer conduce o instituție, fie ea și prezidențială.
Liberalii au tras cu fostul lor șef de partid, să îl mai țină la locul de muncă. Ce făcea cu un gol de 3 luni în cartea de muncă? Poate nu îi ajunge pensia de medicamente, dacă îi mai taie din ea. Unde lucra în cele trei luni, dacă aveam alegeri prezidențiale în septembrie? Ori șomer, ori pensionat pe caz de boală, ori revenea la catedră.
Cu șomajul ar fi dus-o bine, că are salariul mare. Pensionarea pe caz de boală ar fi fost mai greu de realizat, însă ar fi prins poate un diagnostic bun, pe ortopedie. Ceva pe la coloană, după 10 ani de stat pe scaun la Cotroceni. Oricum are coloana cam strâmbă. Bine că i se termină mandatele. Klaus a tras în ultimii ani mai mult cu Ucraina și cu Austria, de exemplu, decât cu țara sa.
Mai avea varianta revenirii la catedră, însă salariile nu sunt nici acum mulțumitoare în educație și avea de mers la proteste, de făcut meditații. Trebuia să își declare veniturile. Poate s-au mai schimbat și legile fizicii în ultimii ani. Au mai apărut ceva particule în domeniul cuantic. Una nouă se cheamă euro, la fel ca și moneda. S-ar fi adaptat și Klaus la noile legi, dacă e vorba de euro.
Cert este că, dacă e decisă guvernarea PSD – PNL pe 7 ani, atunci, pe același principiu, se fac aranjamentele necesare pentru ca și viitorul președinte să fie dat tot de coaliția PSD – PNL.
Așadar, bâlciul la care am asistat cu data alegerilor, a fost de fapt unul de imagine, tot un joc de glezne, în care au mai apărut ceva orgolii fine. Acum depinde cine va stabili de unde să fie viitorul președinte: de la PSD sau de la PNL, restul cam participă degeaba la alegeri. E valabil și pentru parlamentare. PSD și PNL vor obține împreună și majoritatea parlamentară. E greu de crezut că ce a mai rămas prin ograda politică va putea să schimbe ceva.
