Comună Bălești este una cu case frumoase, cu gospodării ca la carte și cu locuitori cu venituri consistente. Cetățenii își plătesc la timp taxele și impozitele iar autoritatea locală încearcă să le ofere un confort de oraș, nu degeaba Băleștiul se învecinează cu municipiul Târgu Jiu și este parte a Zonei Metropolitane. La polul opus se află însă informația potrivit căreia, comuna „se mândrește” cu un număr consistent de asistați sociali. Respectivii sunt plătiți de primăriei și o parte executa munci în folosul comunității. Pentru un minim, asistații pun pata sărăciei pe comună care vrea să pășească cu dreptul pe strada localităților cu potențial economic în care să își dorească să funcționeze firme importante, o dată cu viitorul parc industrial.
Numărul de 336 de asistați șochează la prima vedere știut fiind că în fosta administrație Paicu, ex-primarul de atunci se lauda cu un număr mult mai mic de beneficiari, adică cu 230 mai puțini decât în prezent.
Tragem astfel concluzia că fie o parte a cetățenilor au realizat că este mai benefic să pari sărac și să întinzi mâna la Stat, fie situația este nu doar tolerată ci chiar încurajată de autoritatea locală deoarece cei 336 înseamnă voturi, adică o masă de manevră des uzitată de edili pe întreg cuprinsul țării.
Se cheltuie sume mari de bani e ajutoare sociale într-o comună în care nu poți vorbi de șomaj, atâta timp cât doar câțiva kilometri despart localitatea de Târgu Jiu. Și totuși… comuna Bălești creşte în asistați, cum creşte municipiul în șomeri, un alt paradox.
