Sistemul Energetic Național este la pământ de circa 1,5 – 2 spre 5 ani. Cam de când s-a început liberalizarea pieței energiei. De fapt, căderea a început cu mai mult timp în urmă, de când cineva a trasat viitorul energiei în țara noastră. A fost momentul în care s-a decis trecerea de la energia pe combustibili fosili, la cea verde. Și nu oricum, ci într-un ritm accelerat. Politicienii nu au înțeles nimic din ceea ce presupune și înseamnă Sistemul Energetic Național. În primul rând, că avem la dispoziție în mare parte aceeași structură de transport și de distribuție și aceiași mari producători de energie.
În ultimii ani au mai intrat în sistem și centralele eoliene și cele fotovoltaice, însă nu au efect decât atunci când bate vântul sau când este soare. În rest, Sistemul Energetic Național se bazează pe vechile capacități de producție, din perioada ceaușistă. Nu s-a prins nimeni că, între timp, lumea a mai evoluat și că este nevoie de specialiști care să vină cu o nouă paradigmă pentru Sistemul Energetic Național. Unii dintre aceștia au susținut că tranziția de la cărbune la energia verde nu se poate face oricum, ci treptat. În al doilea rând, nu ai cum să renunți la o energie în bandă și să nu pui în loc tot energie în bandă, pentru a nu avea sincope în producție și în alimentare. Aici politicienii au găsit o soluție, prin importuri.
Dar nu este chiar așa de simplu, pentru că importul înseamnă de cele mai multe ori un preț impus de exportator. Adică, vrei curent și nu ai de unde să îl iei, atunci plătești oricât. Și chiar au fost prețuri foarte mari. Culmea este că România exportă când are producție foarte mare de energie verde și în special fotovoltaică. Dar atunci este foarte ieftin. Nu merge treaba. Ceva nu funcționează cum trebuie. Vinzi ieftin, imporți scump.
Și totuși, aceste disfuncționalități ar trebui să îi pună pe gânduri pe experți și pe șefii din Ministerul Energiei. Dar nu este așa. Șefii politici care conduc energia se îmbată zi de zi cu energie verde și freacă de rețelele de socializare subiecte răsuflate uneori de zeci de ani, cum ar fi proiectul de la Tarnița sau grupurile 3 și 4 de la Cernavodă. În plus, se accelerează cu turbare planul de închidere a termocentralelor pe cărbune, deși nu ai măcar centrale pe gaze să pui în loc. Măcar să se aștepte finalizarea unor proiecte majore, cum este cel de la Iernut sau cel de la Mintia, pentru că nu se mai pune problema celor două grupuri pe gaze naturale propuse la Complexul Energetic Oltenia.
Apoi Proiectul Neptun Deep a fost blocat din fașă de Greenpeace. A fost contestat în instanță Acordul de Mediu. Unde mai pui că gazele de acolo ar trebui să fie folosite pentru punerea în funcțiune a centralelor pe gaze naturale care se află în construcție sau pe hârtie în momentul de față. Iar dacă nu ai gaze ieftine pentru a produce curent electric, atunci de unde le iei? Din import? Atunci oare la ce preț va ajunge prețul la metrul cub de gaze pe piața internă? Unde mai pui că și populația are nevoie de gaze pentru încălzire, școlile, spitalele și alte instituții publice. Poate și fabricile de pâine folosesc gaze naturale. Nu vei arunca în aer prețul la gaze când vei avea o cantitate foarte mare folosită pentru producția de curent electric? S-a gândit cineva la asta? Un dezechilibru pentru SEN. Apoi și centralele pe gaze naturale sunt plătitoare de certificate de CO2. Adică sunt o soluție temporară.
O altă mare problemă a Sistemului Energetic Național este modul în care este structurat în prezent. Nu ai cum să pui în concurență pe piață cărbunele, cu gazele, cu fotovoltaicele, cu nuclearul și cu hidro. Sunt costuri diferite de producție și prețuri diferite la megawat. Problema structurală a Sistemului Energetic Național este lipsa mixtului energetic, lipsa unor companii de mixt energetic. În cadrul unor companii de mixt energetic s-ar putea face un preț mediu al energiei și s-ar putea echilibra sistemul energetic. Nu ai cum să trăiești în zilele noastre numai cu energie verde. Este imposibil. Mai ales că stocarea este încă în fază de pionierat. Apoi încă suntem la început în ceea ce privește producția de energie sigură și ieftină. Unii au spus că viitorul este hidrogenul, alții că energia rezultată din fuziunea nucleară. Deci mai este mult până departe.
Prin urmare, tranziția haotică și în viteză de la combustibili fosili la energie verde nu este bună. E nevoie de multe minți limpezi și în niciun caz de politruci, indiferent cât de buni au fost la handbal sau la vândut de treninguri. La ce haos este în sistemul energetic, soluțiile abia le întrevăd profesioniștii, iar unii fără niciun fel de experiență în domeniu generează și mai mult haos.
Apoi, lucrurile vor fi tot mai rele în Sistemul Energetic pentru că suntem, să nu uităm, într-o plafonare a prețurilor la curent și gaze naturale. Oare la ce să ne așteptăm după ridicarea plafonării? Românul abia achită acum factura, ce va face cu facturi duble sau triple la curent sau la gaze naturale? Ce soluții credeți că vor veni rapid în mintea politicienilor? Încă o plafonare! Adică tratăm efectele și nu cauza. În felul ăsta nu se va schimba nimic! Primul pas logic, dacă se apucă cineva să facă lumină în Sistemul Energetic Național, ar fi: Fără politicieni în energie!
