Candidați sunt puși pe scaune, la cosmetica, pentru alegerile care urmează în scurt timp. Intră masiv la ondulat, pensat, pedichiurizare, să nu se vadă copitele și ce hram poartă cu adevărat. Sunt meseriașii de la partide sau de la presă sau din comunicarea politică puși la treabă. Aceștia sunt în stare să facă dintr-o coadă de mătură sau de vițel sau dintr-un snop de conceni un candidat prespălat, de zici că este chiar nou și netrecut prin chinurile administrației sau șpăgilor. Mai ales dacă trece la alte partide și unde trebuie să apară ca virgin politic, neîntinat, nededulcit, nescos anterior pe centură de alte partide politice și pus să producă pentru cine trebuie. Căci în esență nu degeaba meseria de politician este comparată cu prestația pe centură.
Sunt puțini politicieni care devin oameni de administrație sau oameni de stat și care își înțeleg rolul în slujba semenilor și a comunităților sau în slujba țării. În mare parte, restul își vând nurii la tarabă și prețul uneori este destul de mic. Își vând alegătorii, își trădează principiile, chiar și propriile partide pentru a pune mâna pe o pungă de bani, o afacere, un post. Am mai văzut lucruri asemănătoare în ultimii 33 de ani. Poate că își trădează și țara, dacă devin milionari în euro și nepoții și strănepoții lor au de cheltuit până la finalul zilelor.
De exemplu, este și sezonul politicienilor care nici măcar nu mai trec pe la coafor să își formateze pedichiura și să își netezească șoricul. Se trece de la un partid la altul ceva de speriat. Nici dacă era tornadă și îi arunca de la o clădire la alta nu ar fi schimbat politicienii așa de rapid partidele. Văzând ce se întâmplă la nivel național, guvernanții au și venit în întâmpinarea primarilor în exercițiul funcțiunii și au propus legalizarea migrației politice, ca pe vremea în care se propunea legalizarea anumitor activități vechi de când lumea.
Așadar, primarii vor putea să plece liniștit de la un partid la altul sau altele, să revină la partidul de unde au plecat, în funcție de ofertele pe care le primesc și de cât de tentant este ciolanul zugrăvit de compania care ofertează mai bine.
Până la urmă, partidele sunt păstrând proporțiile tot un fel de sereleuri care prestează diferite servicii. Adică niște inși care ne spun că ei sunt bine pregătiți, competenți, cinstiți și cei mai buni să îi alegem să ne rezolve diferite probleme, precum: asfaltări, canalizări, curățenie, parcuri, aer curat, locuri de muncă, educație, sănătate, prețuri, pensii, salarii și multe altele. Noi îi credem pentru că așa este jocul democratic. Numai că până acum nu s-a văzut vreun politician care să demisioneze că nu și-a onorat promisiunile sau pentru că nu și-a dus mandatul la capăt în termenii asumați inițial.
Alții sunt mâțe blânde și chiar ar face orice să ajungă la putere, cel puțin patru ani sau măcar patru ani, pentru a putea să se înfrupte din banii de la stat și să felieze bugetul timp de patru ani. Dacă le merge mintea și poate că se și pricep la afaceri, în patru ani unii candidați aleși primari pot să devină milionari în euro și astfel le este îndeplinit visul de a avea ce suge nepoții și strănepoții. Unde mai pui că un primar mai mare sau mai mic poate să facă zeci sau chiar sute de angajări care rămân și după ce e săltat de DNA sau pierde alegerile pentru un nou mandat. Așadar, câștigul de a lucra în administrația publică locală vine oricum, oricât de prost ar fi ocupantul.
Ceva tot pune în buzunar sau angajează.
Vin alegerile și mai sunt două luni în care candidații trebuie să se șlefuiască, să intre la prespălat și la buclat. Trebuie să pară că nu au mai furat, că nu au mai mințit, că vor să pună deasupra intereselor personale și de partid interesul comunității și al alegătorilor. Problema că la coafor nu se pune decât o mască. Cine e construit așa, așa se va rupe. Mai sunt și candidații cu 7 ani de acasă sau 6 ori 8, depinde când au mers la școală. Dar sunt tot mai greu de identificat, de tras la sorți, de câștigat la ruletă. Măcar de ar fi un loz în plic și comuna sau orașul care au noroc o să pună mâna și pe un primar bunicel. Cine nu, mai trage o dată, dar abia peste 4 ani. (Eugen Măruță)
