Oasele dezvăluie, de asemenea, câteva povești curioase din Evul Mediu, precum un călugăr care a murit după ce a fost zdrobit de o căruță, dar și realitatea sumbră cu care s-au confruntat mulți dintre oamenii de atunci.
Arheologii de la Universitatea din Cambridge au excavat trei situri diferite din oraș: un cimitir al bisericii locale pentru oamenii obișnuiți, un „spital” caritabil unde au fost îngrijiți laolaltă infirmi și săraci și apoi îngropați și unul al unei mănăstiri augustiniene, unde clericii erau îngropați alături de donatori bogați. Analizele cu raze X a 314 schelete au arătat că 44% dintre persoanele care munceau aveau fracturi osoase, comparativ cu 32% dintre cei din mânăstire și 27% dintre cei îngropați de spital.
„Putem vedea că oamenii obișnuiți care muncesc au avut un risc mai mare de rănire în comparație cu clericii și binefăcătorii lor sau cu săracii adăpostiți de spital”,a afirmat dr. Jenna Dittmar, autorul principal al cercetării, potrivit IFL Science.
Oamenii care munceau în Evul mediu își rupeau frecvent oasele
„Erau oameni care își petreceau zilele lucrând ore întregi și făcând muncă manuală grea. În oraș, oamenii lucrau diverse meserii sau meșteșuguri, precum zidărie din piatră sau fierărie, sau ca muncitori generali. În afara orașului, mulți și-au zrobit oaselele muncind, din zori și până în seară, pe câmpuri sau îngrijind animale”, a mai spus dr. Dittmar.
Indiferent de cimitirul analizat, în cazul a 40% dintre rămășițele masculine au fost descoperite oase rupte, spre deosebire de 26% din rămășițele feminine.
Chiar dacă muncitorii au dus greul, dacă se iau în calcul cel puțin aceste leziuni, scheletele evidențiază și faptul că epoca medievală a fost un moment brutal pentru toată lumea. Leziunile scheletice legate de violență, cel mai probabil provocate de alții, au fost descoperite la aproximativ 4% din întreaga populație.
Unii călugări au avut vieți sau decese surprinzător de violente
O poveste ieșită la iveală în urma săpăturilor din cimitir a fost moartea îngrozitoare a unui călugăr care trăia în mănăstirea augustiniană. În ciuda faptului că se considera că ducea o viață relativ confortabilă în comparație cu o mare parte a populației, ambele oase femurale din scheletul lui erau zdrobite.
„Orice a făcut ca ambele oase să se rupă în felul acesta trebuie să fi fost traumatic și a fost posibil cauza morții”, a explicat dr. Jenna Dittmar, autorul principal al cercetării. Ea afirmă că cea mai bună ipoteză este un accident de căruță. „Poate că un cal s-a speriat și el a fost lovit de căruță”, a explicat.
Se pare că anumiți călugări au avut vieți sau decese surprinzător de violente. Dintre cele 19 schelete despre care se crede că aparțin unor călugări de la mănăstirea augustiniană, șase au prezentat dovezi ale unui traumatism.
Femeile, abuzate domestic în timpul vieții
Scheletul unei femei mai în vârstă îngropată în cimitirul pentru muncitori a indicat că, de-a lungul vieții, și-a rupt coastele, mai multe vertebre la nivelul coloanei vertebrale, maxilarul și un picior. În mod neobișnuit, aceste leziuni s-au vindecat în mare parte înainte de moarte, ceea ce i-a determinat pe cercetători să suspecteze că femeia s-a rănit din cauza abuzurilor domestice pe tot parcursul vieții.
„Ar fi foarte neobișnuit ca toate aceste leziuni să apară ca urmare a unei căderi, de exemplu. Astăzi, marea majoritate a maxilarelor rupte observate la femei sunt cauzate de un partener intim violent”, a explicat Dittmar.
Cercetătoarea afirmă că toate oasele excavate oferă o privire fascinantă asupra inegalităților sociale ale perioadei și cât de dură a fost pentru toată lumea.
„Putem vedea această inegalitate înregistrată în oasele rezidenților medievali din Cambridge. Cu toate acestea, traumele severe erau răspândite în întregul spectru social. Viața a fost cea mai grea pentru partea de jos, dar a fost dură peste tot”, a mai spus dr. Jenna Dittmar.
Detalii despre aceste descoperiri au fost publicate în American Journal of Physical Anthropology.
