Suntem deja în două campanii electorale pentru ultimele alegeri din acest an și poate pentru cele mai importante. Nu putem să avem pretenția că îi vom cunoaște pe aleși cum trebuie și, chiar dacă îi știm de ceva vreme pe unii dintre aceștia, în realitate nu îi cunoaștem cu adevărat. Îi știm doar așa cum sunt prezentați în spațiul public și virtual, care este tot public. Aici, de câțiva ani, mai activează și trolii. Cei care publică mesaje, cei care adaugă comentarii la diferite știri politice sau economice sau în știri care au legătură directă sau indirectă cu politicieni.
Trolii vin și trec, dar fake-news-urile rămân. Vă aduceți aminte de un mesaj trolat în ultimele alegeri prezidențiale, în care Klaus Iohannis l-a înfruntat pe Victor Ponta? Acesta din urmă a fost prezentat, la un moment dat, într-o fotografie ca fiind dezbrăcat într-o pădure din Franța. Imaginea nu avea niciun fel de legătură, dar s-a difuzat și a ajuns la cine trebuia să ajungă. Nu se știe dacă a avut sau nu vreo influență în schimbarea votului, dar cert este că Victor Ponta a pierdut alegerile în fața lui Klaus Iohannis.
De peste 10 ani, campania politică și comunicarea politică, și nu numai, s-au mutat pe rețelele de socializare. Chiar media este depășită de influența și puterea mesajelor din spațiul virtual public, precum Facebook, TikTok sau alte rețele care mai există, precum rețeaua X. În primul rând, aici pot apărea foarte multe mesaje, unele neasumate. Prin urmare, ajung să se viralizeze, până când proprietarul rețelei este sesizat și intervine pentru a elimina conținutul fals. De regulă, un fals care ajunge în spațiul public și este destul de convingător și nu este scos la timp, ajunge să capete o aură de adevăr. Chiar și atunci când se demonstrează că este fals, urma de îndoială este sădită în mintea alegătorului sau a persoanei cu drept de vot. Contează și cei care au drept de vot, dar care nu merg la vot. Ei pot să ne decidă viitorul prin faptul că nu se prezintă la vot și influențează scrutinele și destinele.
Influența celor care au drept de vot și care totuși nu votează este din ce în ce mai mare. Ei au puterea de a nu vota, iar aceasta este, de fapt, o falsă putere, pentru că poate să decidă anumite majorități sau anumite calcule sau, din contră, poate decide destinul unor popoare. Ne aducem aminte de votul pentru Brexit. Diferența a fost de numai 6% în favoarea celor care au votat pentru Brexit. Dacă cei care au avut dreptul să voteze împotriva Brexitului nu au ieșit din casă, au decis o pagină de istorie. Uite că istoria este făcută și de cei care stau în tribună, dar și de cei de pe margine care stau după draperie sau în fotoliu și care, în realitate, au un rol major în desfășurarea lucrurilor.
Ei stau acasă și fac istorie. Dacă ar merge în stradă, dacă ar merge la vot, dacă ar candida, dacă ar spune ceva la serviciu, la școală, la o ședință, pe stradă, poate că lucrurile ar avea o altă traiectorie.
Poate că întreaga istorie este făcută de cei care au stat acasă și care au lăsat ca deciziile să fie luate de un pumn de oameni. Cine îi ține acasă pe cei care au drept de vot și nu ies la alegeri să și-l exprime, oricare ar fi acesta? Nimeni nu garantează că votul contează, și nu poate garanta nici că nu contează. Am avut destule cazuri în care primarii au fost aleși cu un singur vot. Au fost situații în care politicienii și-au pierdut mandatul pentru că le-a lipsit un singur vot. Prin urmare, este nevoie ca măcar 50% din cei care au drept de vot să iasă să voteze pentru a avea măcar senzația că este democrație și că votul contează cu adevărat. Adică, dacă mai mult de jumătate dintre alegători ies la vot, aceasta este cu adevărat puterea manifestă a celor mulți. Dar pe termen lung, valul se transformă în schimbare. Iar la scara istoriei, doar lucrurile mari se văd. Dar un lucru mare poate fi decis de mai multe voturi mici luate împreună.
