După aproape doi ani, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, definitiv, că tot ce am scris despre ilegalitățile comise la DGASPC Gorj, de către directorul instituției (căruia, din silă, n-o să-i amintesc numele aici) și a acoliților săi, a fost corect, argumentat cu probe, respectând toate regulile jurnalistice, legislația și drepturile fundamentale. Aproape doi ani în care mi-am pierdut multe nopți citind jurisprudență și alte chestiuni de drept, ca să mă pot apăra în fața instanțelor. În tot acest timp, am dat și declarații pe la Poliție, pentru că, odată cu dosarul civil, ipochimenul din fruntea DGASPC mi-a făcut și plângere penală. Procurorii au propus clasarea cauzei, iar soluția trebuie confirmată de instanță. M-am confruntat cu un avocat din care a rămas doar numele și faima câstigată de pe urma unui caz care a creeat emoție și empatie în toată România, un ins cu o amplitudine artificială, oscilantă, pe care l-am învins, singur, la Tribunal, la Curtea de Apel și la Înalta Curte.
Dar nu despre mine e vorba, pentru că nu sunt singurul jurnalist din țară târât prin tribunale, ci despre cum se aplică legea în România.
- Am scris că șeful de la Resurse Umane din DGASPC Gorj este menținut ilegal în funcție de directorul instituției, după ce Înalta Curte i-a respins contestația împotriva raportului ANI, prin care a fost declarat incompatibil. Se află, încă, în perioada de interdicție de 3 ani, în a mai deține funcții publice, perioadă care expiră luna viitoare, și nimeni n-a îndrăznit să-l trimită acasă. Adică exemplu mai clar ca acesta nu există în România: incompatibil, cu sentință definitivă, cu interdicție să mai dețină funcții publice, dar încă în funcție. Incredibil, dar adevărat! Poliția și Parchetul nu s-au autosesizat pe acest caz. Individul care conduce instituția ignoră de 3 ani o hotărâre a ÎCCJ! S-a folosit de un artificiu juridic și s-a spălat pe mâini. Apropo, și șeful ăsta de la Resurse umane m-a acționat în judecată și a pierdut, definitiv.
- Am scris despre concursurile trucate și ”promovările”/avansările aranjate la DGASPC Gorj: din postul de magaziner în cel de inspector, din educator în psiholog, din portar în infirmieră și din educator în asistent medical). Magistratul de la Tribunalul Gorj care mă judeca statuat că argumentațiile juridice ale unor decizii ale directorului DGASPC, precum și cele ale referatelor privind modificarea statului de funcții, semnate de același individ și înaintate Consiliului Județean Gorj, erau de pe pereți. Mai clar, niciunul dintre actele normative indicate ca temei pentru așa zisele treceri de pe un post anume pe altul, cu o denumire distinctă și care presupune o altă calificare, fără a susține concurs, nu prevede în mod expres această posibilitate.
Aceste aspecte le semnalez public, aici, dar sunt absolut sigur că n-o să mă întrebe nimic nici organele judiciare, nici Curtea de Conturi și nici Consiliul Județean Gorj.
N-aș îndrăzni să scriu că funcționarii de la juridic și resurse umane de la DGASPC sunt slab pregătiți sau incompetent, pentru că și directorul instituției, cel care a semnat toate aceste documente, e tot jurist.
Am documentat și am scris, vreme de un an, aceste lucruri, m-am judecat alți doi ani ca să demonstrez că tot ce am scris a fost corect, am dat cu subsemnatul la poliție, am fost jignit în toate felurile de toți trolii ”famigliei” pe Facebook, justiția din România, până la cel mai înalt nivel, mi-a dat dreptate și, cu toate astea, lucrurile au rămas neschimbate.
Mă întreb, de multe ori, dacă se merită sau dacă n-ar fi mai bine să scriu doar despre gunoaiele din spatele blocului, nu și despre cele umane, că apa curge la vale, ceva ”pe monden”, gen ”cine cu cine și-o mai trage”, metaforic vorbind, bineînțeles, câte o cimilitură politică și cam atât! E doar o întrebare!
