Vor fi zeci de mii de candidați la alegerile locale de pe 9 iunie și câteva sute, probabil, la alegerile europarlamentare. Afacerea este una extrem de bună și poate că e visul oricărui individ sau individă care intră în politică, să câștige un post, fiind ales de către popor. Adică, este formula magică de a reuși instantaneu în viață, fără să mai conteze ce note ai luat în teze sau la examenul de Bacalaureat sau la licență sau ce carieră ai avut sau nu ai avut anterior candidaturii. Dar mai ales pe liste se poate ajunge pe un post în administrația publică sau în parlament. Atunci viața întreagă se transformă în sclipire și persoana fadă devine relevantă.
Și este relevantă pentru că a reușit să obțină votul semenilor săi. Dar sunt unii care nu candidează la postul de primar, unde să zicem că ar fi mai greu să iei toate voturile necesare. Un candidat pentru postul de primar nu poate să transforme o farsă în ceva credibil și să îi convingă pe toți că este un ins competent care va face treabă la primărie și va aduce bunăstare. Sunt câteva situații în care un incompetent poate ajunge să conducă o comunitate în regimurile democratice. Se întâmplă și în cele autoritare. Dar când un incompetent obține și votul semenilor, să ajungă să îi conducă, parcă ironia este foarte fină.
Masele se lasă și ele vrăjite poate de un incompetent care are carismă. Vraja sa îl ține în lesă pe alegători și vorbele sale le mlădiază auzul. Este acel glonț magic care hipnotizează publicul și oamenii ajung să creadă în cel care le cere votul. Este un joc destul de scurt, de câteva luni de zile pentru că așa este în democrație: din patru în patru ani. Lumea uită ce a făcut și ce nu a făcut și intră în dansul fazanilor pentru cucerirea partenerei de împerechere.
E și democrația asta ceva, dar nu ar fi cea mai bună formă de guvernare. Ne ținem de ea pentru că explicația este că politicienii pe care îi alegem sunt legitimați prin vot și nu sunt desemnați sau aleși de o structură a elitelor. Încă nu am ajuns la un nivel de evoluție să fie selectate elitele prin alte mijloace și să avem cu adevărat conducătorii de care avem nevoie. Așa că ținem de această democrație, indiferent cât de proastă sau imperfectă ar fi. Principalul beneficiu este că, dacă ne dăm seama că am ales un incompetent, putem să îl schimbăm din funcție peste patru ani. Ce poate fi mai avantajos decât acest lucru. Adică să nu ne trezim cu un ins, ca într-un regim autoritar, că e președinte pe viață sau premier vreo 3, 4 decenii.
Dar și democrația are hibele ei, pentru că sunt destule state unde votul a devenit redundant. Adică politicienii sunt aleși înainte să pună alegătorul ștampila. Candidații sunt doar de formă și nu au legătură cu votul popular. Vorbim de popularele blaturi sau oameni pe care sistemul îi perpetuează pentru că în aparență totul funcționează: sunt alegeri, se votează, pare că este democrație, însă o comunitate a fost de mult confiscată de un ins și grupul său.
Într-o comunitate mică, un primar se poate transforma rapid în baron și se poate perpetua la putere, chiar prin vot popular și chiar dacă nu face treabă în fruntea primăriei. Se votează chiar plecând de la principiul că nu ai cu cine și votezi tot cu ăsta care este, că poate vine altul mai rău. Chiar dacă actualul fură, poate vine unul care o să fure și mai mult. Adică merge un politician corupt pe stradă, vede un alegător cu democrația în paporniță și îi spune că se confiscă! Poate îl ademenește cu un mic, o adeverință pentru un teren, cu un pui congelat, cu 200 de lei. Se poate orice într-o comunitate mică. În democrație există corupție, sistemele sunt coruptibile și oamenii la fel.
Mai ține și de cultura politică în sistemele democratice consolidate, ca un politician să refuze un post de candidat sau un post la stat pentru că este pălăria mare. Dar încă nu avem cultura politică necesară să ne măsurăm pălăria, să vedem dacă este sau nu prea mare. Abia atunci vom fi evoluat. Până atunci, să nu ne mire că în multe posturi vom alege incompetenți sau vor perpetua incompetenții și corupții.
