Părți de piele umană tatuate au fost păstrate ca ciudățenii medicale în secolul al XIX-lea, fiind considerate exemplare antropologice în cazul popoarelor indigene din Pacific, Asia și America de Nord, dar și mostre de patologie pentru europeni în contextul în care tatuajele au fost asociate mereu cu infracționalitatea.
Colecția Wellcome conține aproximativ 300 de exemple, de la tatuaje cu flori, la curmale și până la fete, „adunate de la marinari, soldați și criminali”.
Subiectul celui mai recent studiu, realizat de cercetători de la Universitatea Bournemouth din Marea Britanie, nu a reprezentat un simplu fragment de piele cu un tatuaj sau două pe el.
Un exemplar unic în Europa
A fost cercetat întreagul strat de piele al unui bărbat adult. Stratul de piele a fost excizat de la glezne și până în vârful capului, inclusiv fața și urechile.
Nu s-au păstrat organele genitale, ceea ce a făcut inițial dificilă stabilirea sexului, deși femeile cu multe tatuaje reprezentau o raritate la sfârșitul anilor 1800. Astfel că, cel puțin din acest motiv, s-a considerat că era vorba de un bărbat. Totodată, nu există dovezi ale sânilor. În cele din urmă, linia părului retrasă, tipică cheliei de sex masculin, a confirmat probabilitatea ca acesta să fi fost bărbat.
Țesutul cutanat studiat este singurul exemplu cunoscut de piele tatuată incizată de pe un întreg corp, în Europa. Singurele alte exemple se află în Japonia, unde la sfârșitul secolului al XIX-lea, după ce tatuajul a fost interzis, unii bărbați tatuați au primit fonduri pentru a-și finaliza „costumul de pe corp”, acceptând să-și doneze pielea după moarte colecționarului sau institutului sponsor.
Pielea lui Monsieur Bonheur a fost extrasă de un specialist
Exemplarul din Franța avea multe tatuaje cu imagini și texte pe membre și pe trunchi, ceea ce a și permis o bună conservare a lor. „BONHEUR”, cuvântul francez pentru fericire, a fost tatuat cu majuscule deasupra organelor sale genitale. Din această cauză cercetătorii l-au numit „Monsieur Bonheur” („Domnul Fericire”), deoarece numele său nu este cunoscut.
Oamenii de știință au stabilit că oricine a îndepărtat pielea a fost un expert, folosind un model de incizie cândva obișnuit în autopsiile medicale.
Scanările CT au confirmat că numai pielea exterioară a fost îndepărtată, fără alte țesuturi. Marginile pielii, inclusiv zona „Bonheur” de deasupra părții genitale, au fost apoi cusute post-mortem pentru a conferi un aspect unificat. Operația trebuie să fi fost realizată de cineva cu pregătire medicală și experiență, au concluzionat oamenii de știință.
Ulterior, pielea a fost montată pe o scândură de lemn, cu cuie la vedere, și umplută cu păr de cal pentru a da un aspect tridimensional. Această lucrare a fost dură în comparație cu precizia chirurgicală de îndepărtare a pielii, ceea ce sugerează că intenția a fost de a afișa pielea tatuată, și nu un scop anatomic.
Povestea domnului Fericire, inscripționată pe piele
Când rămășițele „domnului Fericire” au fost cumpărate de actualul proprietar la Paris, la începutul anilor 2000, nu exista niciun document despre vârsta sau istoricul defunctului. Vânzătorul a susținut că era un ucigaș spânzurat la Marsilia a cărui piele a fost excizată și prinsă în cuie în ușa curții, ca un avertisment. Explicația nu este considerată plauzibilă de către experți care o consideră doar o poveste, potrivit The History Blog.
Din cauza decolorării post-mortem și a deformării pielii, unele dintre grupurile de tatuaje s-au întunecat, iar contururile negre suprapuse le-au făcut greu de distins. În cele mai întunecate zone, era imposibil de văzut cu ochiul liber dacă existau tatuaje.
Pentru a le cerceta, oamenii de știință au folosit scanarea CT, imagistica multispectrală, razele X și reflectografie în infraroșu. Pielea și părul au fost, de asemenea, analizate cu ajutorul microscopiei digitale.
Astfel, cercetătorii au stabilit că bărbatul avea între 55 și 60 de tatuaje pictoriale și nouă elemente de text. Motivele din imagini includ flori, animale, pumnalele străpungând inimile, săbii, steaguri și figuri umane (femei și bărbați).
Figurile umane, corpuri întregi, busturi și fețe, sunt cele mai frecvente. Bărbații aveau o varietate de păr facial și ținute, inclusiv pălării de clovn și turbane.
Iubita Flourine și problemele cu legea
Unele dintre femei au coafuri diferite și ceea ce par a fi pălării; altele sunt nuduri. Una dintre imaginile feminine are inscripționat sub ea numele de Flourine. Acest nume apare și într-un al doilea tatuaj, iar cercetătorii au presupus că între ea și M. Bonheur ar fi existat o relație romantică.
O ancoră și textul „Vive La Flotte” („Trăiască flota”) indică faptul că a fost marinar la un moment dat.
Există unele indicații care arată că ar fi putut avea probleme cu forțele de ordine. Un desen cu două săbii încrucișate și textul „Mort aux Commissaires” („Moarte comisarilor”) se referă la Commissaire de Police Judiciaire, practic comisarul de poliție.
Există și o abordare mai metaforică: un tatuaj al unui bărbat în uniformă înlănțuit de un stâlp cu o pasăre care-l eliberează prin mesajul „liberté” din cioc. La baza stâlpului apare anul 1883, cel mai probabil data încarcerării sau eliberării sale.
Marketingul pielii tatuate
Cercetătorii afirmă că practica afișării publice a tatuajelor a fost o tradiție stabilită în secolul al XIX-lea, prin care indivizii puternic tatuați (încă în viață) se expuneau public pentru divertisment. Dacă această sugestie este adevărată, este un exemplu european al fenomenului „mumiei spectacol” care a fost predominant în SUA în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Acolo, corpurile abandonate, îmbălsămate, erau expuse pentru profit ca atracții ale circurilor sau târgurilor, de obicei împreună cu o poveste fictivă despre decedați, bine aranjată, pentru a le crește interesul și profitabilitatea. Astfel, povestea pe care curatorul i-a spus-o cumpărătorului pielii, la începutul anilor 2000, ar fi putut avea același scop de marketing.
Studiul privind analizarea pielii tatuate a fost publicat în jurnalul Archaeological and Anthropological Sciences.
